Noi, invitatii… ne pregatim de plecarea la Bucuresti.

Organizatorii ne-au pregatit o excursie cu telegondola pana la Cota 1400, locatie unde unde am luat si masa de pranz.

In jurul orei 17,30 am plecat inapoi spre Bucuresti, unde am ajuns pe la 19,00.

Iata cateva imagini din ultima zi:

Invitatii romani si straini se pregatesc sa intre in telegondola.

Producatorul Dan Burlac (stanga, in albastru) si Valentina Miu (de la Media Desk – dreapta).

Vedere din telegondola.

Vedere de la cota 1400.

Un Saint Bernard si stapana lui ne tentau sa facem poze.

Gasca vesela in drum spre Restaurantul cota 1400.

Cota 1400.

O amintire, ceva frumos, ceva deosebit. GPB 2010.

La coborarea cu telegondola, impreuna cu Andrei de la Geo Natura.

Impreuna cu Andreea si Andrei de la Geo Natura (www.geonatura.ro).

De dimineata organizatorii ne-au pregatit o vizita la Castelul Peles. Toti cei prezenti au fost incantati de turul Castelului, in special invitatii straini care au apreciat la maxim aceasta experienta. Regizorii din Olanda si Canada au ramas suprinsi de maretia si frumusetea cestelului, si exclamau ca la ei in tara nu au asa ceva…

Nu degeaba Castelul Peles din Sinaia este considerat unul dintre cele mai frumoase din Romania si din Europa. Acesta a fost construit intre 1873 si 1914.

Cele mai importante sali pe care le-am vizitat au fost (sursa Wikipedia):

Holul de Onoare: grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri si statuete. Plafonul mobil din sticla, actionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriza pentru vizitatorii regelui, care puteau sa admire seninul cerului in noptile de vara. A fost finalizat complet abia in 1911, sub indrumarea lui Karel Liman.

Biblioteca regala: care ii atrage in special pe cei pasionati de carti rare, avand coperti din piele si gravate cu litere de aur. Chiar si pentru cei mai putin familiarizati cu universul cartilor, exista un punct de atractie: usa secreta, o cale de acces in spatele unui raft cu carti, prin care regele se putea refugia in diverse incaperi ale Castelului.

Salile de arme: amenajate in perioada anilor 1903 – 1906, adapostesc peste 4000 de piese europene si orientale din secolele XIV – XVII. Cele mai pretioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI – XVII si o armura completa pentru cal si cavaler, unica in România.

Sala de muzica: devenit salon de serate muzicale la dorinta reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit in dar de la maharajahul de Kapurtala.

Sala Florentina: denumita si Marele Salon, impresioneaza prin plafonul sculptat in lemn de tei, aurit, cele doua mari candelabre si decoratiunile in stilul neorenasterii italiene.

Sala Maura este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, avand elemente hispano-maure, cu o fantana din marmura de Carrara, copie dupa o piesa din Cairo.

Sala de teatru si cinema are 60 de locuri si loja regala, fiind decorata in stilul Ludovic al XIV-lea. Aici a fost proiectat primul film romanesc, Independenta Romaniei.

Sala de Consilii: care seamana cu una dintre salile Primariei din Lucerna, Elvetia. Cabinetul de lucru unde se afla un birou impunator si un pupitru pentru audiente.

Vitraliile Castelului Peles au fost cumparate si montate intre 1883 si 1914, cele mai multe fiind aduse din Elvetia si Germania, piese datand din secolele XV si XVII. De asemenea, Castelul are sapte terase decorate cu statui din piatra, fantani si vase ornamentale din marmura de Carrara.

Dupa Castelul Bran (care a fost vizitat si el de invitatii de la GPB tot in aceasta zi), Pelesul este considerat al doilea muzeu din tara cautat de turisti. Numai in anul 2006 i-au trecut pragul peste 250.000 de vizitatori din tara dar si din SUA, Australia, Japonia si Noua Zeelanda.

Dupa vizita de la Castel, am fugit repede in Centrul de Conferinte Sinaia pentru a vedea primele doua filme de dimineata, cuprinse in programul “matineul copiilor”, pelicule extrem de interesante.

A urmat apoi o prezentare sustinuta de Geert Droppers, de la Protect the Sharks Foundation care a precedat filmul realizat de el, Gimme a Hug. Geert ne-a prezentat o alta fata a rechinilor, sau poate ar trebui sa spun, adevarata fata a rechinilor.

Am vazut apoi filmul realizat de el Gimme A Hug / Ia-ma in brate (r. Geert Droppers, Olanda 2008, 13 min).
Filmul ne dezvaluie un comportament surprinzator al rechinilor. Ei nu sunt asa periculosi cum ni se par. Scurta pelicula a reusit sa-mi schimbe parerea despre rechini. In zilele urmatoare voi posta un interviu exclusiv realizat de mine cu Geert Droppers, un interviu extrem de interesant!

Seara a sosit momentul sa aflam castigatorii acestei editii a Green Planet Blues, si sa vizionam filmul:

Garbage! The Revolution Starts At Home (r. Andrew Nisker, Canada 2009, 76 min)
Ilustrand exemplul unei familii canadiene, filmul este un studiu de caz despre consumismul contemporan si deseurile noastre cotidiene. Regizorul filmului, Andrew Nisker a fost prezent la proiectie, si a urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri.

Andrew ne-a povestit ca ideea filmului i-a venit acum cativa ani cand a fost o greva a gunoierilor. De obicei oamenii nu se gandesc la gunoi. Il produc, il arunca si nu se mai gandesc la el. Din cauza grevei insa, el a inceput sa se gandesca la gunoi din ce in ce mai mult si a inceput sa fie atent la lucrurile pe care le arunca. De aici i-a venit ideea inedita a filmului.

In film, ne este prezentata o familie care timp de 3 luni nu arunca gunoiul, strangand in acest timp in garaj cam 62 de saci de gunoi… Extrem de interesant si bine montat, filmul a fost intampinat cu aplauze aici la Sinaia si a urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri de aproximativ 25 de minute.

Seara s-a incheiat cu cina de la Restaurantul Alex si un drum prin Sinaia in cautarea unui loc unde sa ne relaxam. Dupa cateva tentative esuate (baruri pline de cocalari, locatii cu muzica “live” de iti venea sa-ti tai venele) ne-am retras in holul etajului 2 de la hotel unde am mai stat la povesti pana pe la 4,30 dimineata.

Gasca vesela in drum spre Peles.

Castelul Peles.

Nu am rezistat sa nu ne pozam in fata la Peles…

In a doua poza ni s-a alaturat si Ana Radulet de la GPB.

Clubul fericirii in drumul inapoi de la Peles spre sala de cinema.

Geert Droppers, de la Protect the Sharks Foundation.

Geert prezentand un material extrem de intersant despre rechini inainte de proiectia filmului.

Geert pe scena, alaturi de Adina Vargatu de la GPB.

Dupa proiectie, i-am aratat lui Geert CineFan-ul si el mi-a aratat site-ul lui, www.protect-the-sharks.org

… si bineinteles ca am facut o poza cu el.

Seara, spectatorii asteptau inceperea Galei.

Pe scena a urcat, ca si la deschidere Liviu Verziu, voluntar Greenpeace SUA.

Filmul castigator a fost cel regizat de Jan Louter (foto), The Last Days of Shishmaref.

Castigatoarea premiului pentru scurt metraj: Diana Tatarca din Constanta pentru No satisfaction.

Castigatoarea Premiului pentru animatie: Andreea Mironiuc din Piatra Neamt pentru It’s me the Earth, Piece of Chalk si The Bad Guy.

Andrew Nisker a urcat pe scena pentru a-si prezenta filmul Garbage.

Andrew si Oana Darie de la GPB la finalul filmului (sesiunea de intrebari si raspunsuri).

Invitatii prezenti la restaurantul Alex, unde a avut loc cina de final de festival.

Echipa completa Green Planet Blues 2010, impreuna cu invitatii straini, intr-o fotografie “de familie”.

Regizorul filmului, Ron Colby a fost prezent la proiectie povestindu-ne despre personalitatea celebrului Paul Watson, unul dintre membrii fondatori ai GreenPeace, formatiune pe care a parasit-o pentru a-si urma visul de a face el insusi ceva, si nu sa stea doar sa filmeze si sa observe problemele si nedreptatile din oceane.

Astfel, in film ne este prezentata o echipa curajoasa de activisti si eco-pirati care scruteaza orizonturile inghetate ale Oceanului Antarctic, in cautarea prazii lor: uriasele vase ucigase ale flotilei japoneze de baleniere. Sub conducerea rebelului capitan Paul Watson, Sea Shepherd Conservation Society este o grupare ecologista radicala, care vrea sa puna capat chinurilor pe care le indura balenele si este gata sa recurga la orice metode pentru a-si atinge obiectivele.

La nevoie, chiar ataca si dezmembreaza sau disperseaza balenierele. Punandu-si in pericol viata si sanatatea, acesti oameni sunt mereu certati cu legea, dar reusesc sa fie mereu cu adevarul de partea lor.

Indraznetele lor incercari de a pune capat operatiunilor balenierelor par sa fie in zadar de cele mai multe ori, dar exista si cazuri in care ies victoriosi. Ei stiu ca aceasta importanta misiune nu se va incheia niciodata, cat timp balenele vor mai fi vanate in oceanele lumii…

Mai multe puteti afla intrand pe site-ul oficial: www.seashepherd.org

Iata mai jos alte cateva imagini din a doua zi de Festival:

Scrat a fost vazut in Parcul Dimitrie Ghica…

din Sinaia…

Scrat fuge cu nuca in gura.

Centrul de conferinte din Sinaia, locatia GPB2.

Hotelul unde suntem cazati, Caraiman.

Eu in fata Centrului.

Andreea, Monica, Emanuel si Oana la munca.

Jan Louter, regizorul filmului The Last Days of Shishmaref.

Jan Louter, a prezentat filmul celor prezenti.

Ron Colby, regizorul filmului Pirate for the Sea.

Ron Colby.

Ron Colby si Adina Vargatu de la GPB.

Ron Colby a fost amabil si a facut o poza cu mine…

… si cu Monica Felea de la Videofil.

Am ajuns la Sinaia in jurul orei 17,30 si am fost cazati, ca si anul trecut, la superbul Hotel Caraiman. Mai avem cateva ore pana la deschiderea Festivalului, deci incercam sa despachetam val vartej.  Gasca vesela din autocar se regrupeaza repede dupa cazare pentru noi portii de ras… Astfel, impreuna cu Monica Felea (Videofil), Gabriela Mitan (Radio Romania), Oana Ghita (Mediafax) si Catalin Duta (Radio Romania) am facut iar glume inainte de gala.

Am ajuns la Centrul de Conferinte din Sinaia, mai precis in Sala Oglinzilor unde sunt expuse fotografii realizate de Alex MacLean, artist american care realizeaza fotografii din elicopter, oferind astfel o perspectiva cu totul aparte asupra lumii in care traim (foto jos).

A inceput si seara de Gala. Inaintea proiectiei, au urcat pe scena si au tinut discursuri: Liviu Verziu, voluntar Greenpeace SUA, Gabriel Galateanu de la Avis, Primarul orasului Sinaia – Vlad Oprea, Maureen Prins – CosyMo’s Solar Cinema si regizorul Raul Garcia.

Felix, un linx iberic, si prietenii sai trebuie sa scape din calea planului secret al unui milionar excentric care vrea sa captureze animale pe cale de disparitie. Animatia este produsa de Antonio Banderas si este o initiativa a Ministerului Mediului – Andaluzia (Spania). O comedie animata, care a strans aplauzele celor prezenti, precum si hohote de ras.

Filmul a fost prezentat de regizorul acestuia, Raul Garcia care se afla in Romania special pentru acest eveniment. El a povestit inainte de proiectie ca este un proiect independent facut cu multa pasiune si se bucura ca deschide acest festival cu atat mai mult cu cat animatia nu prea este luata in serios. El a mai adaugat ca spera sa apreciem filmul care are un background ecologic.

La petrecere “gasca vesela” s-a marit cu doi membri: Andreea Ecobici de la Geo Natura si colegul ei Andrei cu care am stat pana in noapte si ne-am “batut” pe banda de net pe care am incins-o pana dimineata cu laptopurile in holul etajului 2 al hotelului. Cu rasete si voie buna (unii dintre noi in papuci) ne-am scris articolele pentru site-urile / blogurile noastre… Somnul a venit pentru mine pe la ora 3,44 cand am incheiat de postat pozele de mai jos. Ma duc la culcare, ca maine (adica mai bine zis, azi!) la 9 dimineata trebuie sa fim in stare de functionare pentru a doua zi aici la GPB. Noapte buna!

Sala Oglinzilor cu expozitia de fotografii…

Imaginile fotografiate de Alex MacLean.

Expozitia a fost admirata de cei prezenti la eveniment.

O mare de masini intr-una din imaginile de la expozitie.

Decoruri realizate din materiale reciclabile ne-au intampinat in locatia evenimentului.

Oana Ghita, Monica Felea, Gabi Mitan.

In hol ne-au intampinat un grup de frumoase domnisoare imbracate in toalete din materiale reciclabile.

Un robot futurist, realizat din materiale reciclabile trona in hol, cineva agatandu-i de gat un badge cu “Staff”.

Liviu Verziu, voluntar Greenpeace SUA.

Gabriel Galateanu de la Avis.

Gabriel Galateanu de la Avis, impreuna cu Oana Darie, Coordonator Green Planet Blues.

Maureen Prins – CosyMo’s Solar Cinema.

Primarul orasului Sinaia – Vlad Oprea.

Primarul orasului Sinaia – Vlad Oprea.

Raul Garcia, regizorul filmului Linxul pierdut.

Raul Garcia.

Realizatoarele Monumenului din pet-uri de la intrarea in locatia evenimentului (foto jos). Sticlele au fost adunate in 3 zile din Sinaia!

Acesta va deschide oficial cea de-a doua editie GREEN PLANET BLUES 2010, iar regizorul Raul Garcia va fi prezent la Sinaia.

El Lince Perdido este povestea lui Felix, un linx iberic, si a prietenilor sai, care trebuie sa scape din calea planului secret al unui milionar excentric care vrea sa captureze animale pe cale de disparitie. Animatia este produsa de Antonio Banderas si este o initiativa a Ministerului Mediului – Andaluzia (Spania).

The Missing Lynx este preselectat pentru Cel Mai Bun Film de Animatie (Spania) – Premiile Oscar 2010, Cel Mai Bun Film de Animatie – Premiile Goya 2009, Premiul pentru Cel Mai Bun Film – Animadrid 2008, Mentiunea Speciala A Juriului – Animacor 2008

Regizorul Raul Garcia s-a nascut la Madrid. A început sa lucreze ca animator de la 19 ani. Cand a fost angajat ca animator de legendarul studio de animatie Hanna-Barbera, nu terminase inca colegiul. A lucrat ca animator la 26 de lung-metraje (timp de 9 ani a lucrat pentru studiourile Disney), care includ titluri precum Who Framed Roger Rabbit?, Aladdin, Lion King, Pocahontas, Cocosatul de la Notre Dame, Hercules, Tarzan si Fantasia.

Linxul Iberic (Lynx Pardinus) se aseamana cu linxul intalnit in Muntii Carpati (rasul sau linxul carpatin). Raspandirea linxului iberic a fost redusa considerabil si este astazi una dintre cele mai amenintate specii dintre mamiferele europene. Odinioara intalniti pe portiuni extinse ale Peninsulei Iberice, lincsii iberici mai poti fi intalniti astazi doar in Andaluzia. Motivul principal pentru care aceste feline sunt pe cale de disparitie il reprezinta distrugerea habitatului natural. De asemenea, multi au cazut prada capcanelor pentru iepuri sau au fost loviti de masini, pe masura ce habitatul lor a fost inlocuit de sosele si autostrazi.

Cele mai rasunatoare filme de la Festival du Film D’Environnement din Ile de France, Paris 2009, in premiera pentru Romania, discutii la nivel inalt cu specialisti in probleme de mediu, Green Teen Spirit, Solar Cinema, expozitie – toate acestea, impreuna cu atmosfera detasata a orasului Sinaia din plin sezon turistic vor oferi publicului o experienta “verde” completa.
 
In ordine cronologica, lucrurile se intampla “de la mic la mare”. Au mai ramas doar 4 zile pana la termenul limita de inscriere al clipurilor pentru Green Teen Spirit. Liceeni din toata tara sunt invitati sa ne arate ce mediu ii inconjoara, ce solutii vad ei pentru problemele ecologice cu care se confrunta.

5 finalisti ne vor insoti la Sinaia, si, dintre ei, doi vor fi recompensati de partenerii evenimentului. Avis pune la bataie 1000 de euro, iar Realitatea-Catavencu ofera un stagiu de practica in cadrul redactiilor trustului.

CpsyMo’s Solar Cinema. 

CosyMo’s Solar Cinema, singurul cinematograf care nu prejudiciaza in nici un fel mediul inconjurator vine la Green Planet Blues tocmai din Olanda. “Dubita solara”, va opri in Timisoara si Sibiu, si va fi asteptata in locatii centrale de tineri entuziasti, care vor sa se delecteze cu proiectii inedite.

Spectatorii vor viziona, timp de 30 de minute, filme de scurt metraj si … surpriza! Clipurile finaliste Green Teen Spirit. Vor exista 3 premii de popularitate, care vor fi atribuite in functie de numarul de voturi adunate de fiecare, atat pe Cinemagia.ro, cat si pe buletinele de vot disponibile in Timisoara, Sibiu, si mai apoi, la Sinaia. Cele mai populare pleaca impreuna cu CosyMo’s Solar Cinema in turneul european care va avea loc in vara 2010.
 
Asta pana la eveniment, pentru ca acolo, Tarom prezinta in exclusivitate pentru Romania expozitia Alex Maclean, artist american care realizeaza fotografii din elicopter si ofera astfel o perspectiva cu totul aparte asupra lumii in care traim.

Alex Maclean si fotografiile sale.

In cadrul unor asa-numite mese rotunde, cei de la Eco Assist vor povesti despre “Let’s Do It, Romania”, proiect de colectare, intr-o singura zi, a deseurilor din toata tara, iar arhitectul german Gernot Minke va tine un masterclass despre avantajele constructiei cu materiale naturale.

Green Planet Blues “se intampla” la Sinaia in perioada 28 – 31 ianuarie 2010, si este organizat de Asociatia Aristoteles Workshop in parteneriat cu Primaria Municipiului Sinaia, Capricorn&Capricorn Productions, Centrul International de Conferinte “Casino” Sinaia, CNC, Tarom, Avis, Omniasig, CosyMo’s Solar Cinema, Eco Club Timisoara, KultART Sibiu.

Pe scurt, Green Planet Blues. Alaturi de experti de talie internationala, entuziasmati de ideea ca si in Romania “se poate”, 5 tineri liceeni ne-au demonstrat ca si lor le pasa. Au creat povesti, ne-au oferit solutii si au pus juriul la grea incercare, pentru ca numai unul din ei putea sa castige premiul cel mare.

Bernadetta Chisarau, Diana Tatarca, Adrian Ardelean, Andreea Mironiuc, Bogdan Pecete, castigatorii Green Teen Spirit 2009.

In 2010, Green Planet Blues revine, si odata cu el, Asociatia Aristoteles Workshop provoaca tinerii sa reinventeze mediul in care traiesc. Liceeni din toate colturile tarii sunt invitati sa pregateasca un clip de 1 – 3 minute despre o problema de mediu care ii ingrijoreaza si pentru care ei incearca sa gaseasca solutii. 

Oricine are varsta cuprinsa intre 12 si 18 ani, e pasionat de ecologie si detine un telefon mobil cu functie video, un aparat de fotografiat sau orice alt instrument  cu functie de inregistrare poate deveni regizor ECO.

Termenul limita pentru inscrieri este 15 ianuarie 2010. Cei care doresc sa participe trebuie sa parcurga trei pasi simpli:

1. isi fac cont pe www.youtube.com, www.vimeo.com sau pe orice alt website care permite upload video.
2. Upload-eaza clipul lor si copiaza link-ul in formularul de inscriere
3. Formularul de inscriere, completat cu datele solicitate.

Odata incheiata perioada inscrierilor, un juriu format din specialisti in cinematografie si mediu vor alege cinci finalisti carora organizatorii le vor oferi oportunitatea de a fi la Sinaia pe perioada evenimentului si de a-si vedea filmele proiectate alaturi de cele mai rasunatoare productii de anul acesta de la Festivalul International al Filmului de Mediu, desfasurat in Ile de France, Paris.

Preferatii celei de-a doua editii a Green Teen Spirit vor fi recompensati de partenerii nostri. AVIS pune la bataie 1000 de Euro pentru cel mai bun clip, iar Realitatea-Catavencu ofera unuia dintre tineri un stagiu de practica in cadrul redactiilor trustului, timp de o saptamana.  
 
Pentru detalii suplimentare, rugam tinerii sa ne contacteze pe adresa ana@aworkshop.org. Mai multe informatii gasiti pe www.greenplanetblues.ro.
GREEN PLANET BLUES este organizat cu sprijinul AVIS, CNC, Primaria Orasului Sinaia si Centrul Internationa de Conferinte „Casino” Sinaia.

Astfel, dupa micul dejun de dimineata am fost cu ceilalti invitati ai Festivalului dusi intr-o excursie la Castelul Peles. Cum nu mai fusesem niciodata acolo, am intampinat invitatia cu mare bucurie.

Am ramas foarte impresionat de ce am vazut acolo, de la tonele de lucruri din lemn prezente in casa (unele cu adevarat incredibile!) si pana la colectiile de sabii si armuri apartinand regelui.

A fost o experienta foarte interesanta, iar in zilele urmatoare am sa postez si cateva poze de acolo, facute de fratele meu.

Dupa excursie am revenit la Centrul de Conferinte Casino, locatia evenimentului Green Planet Blues pentru a participa la o masa rotunda legata de Gestionarea deseurilor. Prezenti la aceasta discutie au fost, printre altii, Doru Mitrana din partea asociatiei MaiMultVerde, Liviu Verziu din partea Greenpeace si Marion Kueke, managerul celei mai prestigioase companii de management al deseurilor din Aachen, Germania. “Moderator” a fost Olivier Weber, cel care a prezentat ieri filmul Cursed for Gold.

A fost o discutie interesanta, in urma careia s-au stabilit unele colaborari intre cei prezenti.

Pentru masa de pranz organizatorii ne-au pregatit ceva special: o excursie cu Telegondola pana la cota 1400 unde am luat masa cu totii la un restaurant. Mancarea a fost cu specific romanesc, datorita majoritatii invitatiilor care erau straini (Supa cu crutoane, sarmalute cu mamaliguta, papanasi cu samantana si gem). O masa foarte buna, apreciata de toti cei prezenti.

S-a coborat tot cu Telegondola (pentru prima cand urc in asa ceva, la mare nu am avut ocazia pana acum). Am fost impresionat, o experienta interesanta. Nu acelasi lucru il pot spune si de cateva colege jurnaliste care aveau rau de inaltime si care au fost cam crispate tot drumul (si eu am rau de inaltime, dar cateodata e bine sa-l ignori si sa faci misto de aceasta teama, si parca tensiunea mai dispare). N-am cazut si n-am avut parte nici de alt eveniment neplacut, “aterizand” cu bine pe pamant.

Odata ajunsi la hotel, am reusit sa mai scriu ceva pe site, si m-am pregatit de ultimul film al serii. Fratele meu a plecat spre Bucuresti dupa gala de inchidere, iar eu voi pleca maine cu restul de invitati, pentru ca am vrut sa vad si ultimul film, cel de inchidere. Si alegerea mea a fost una foarte buna, se pare – pentru ca filmul a meritat cu prisosinta:

Saving Luna (Canada 2007, r. Suzanne Chisholm si Michael Parfit).
Documentarul prezinta de-a lungul a 3 ani de zile incercarile unei balene Orca de a se imprieteni cu oamenii. De-a lungul anilor soarta balenei a fost “aruncata” de la unii la altii. Cei care vor sa o apare de pericole prin a nu mai comunica cu ea si rupand “legatura” formata cu oamenii, si cei care ii doresc moartea – cativa pescari carora, din joca le-a produs pagube la motoarele barcilor.

Pelicula este una cu adevarat interesanta, si publicul a reactionat foarte bine la film, apaludand minute in sir.

Co-regizoarea Suzanne Chisholm a fost prezenta la proiectia filmului ei si a raspuns cu placere la intrebarile adresate de public.

Iata cateva din raspunsurile ei:

Cat au durat filmarile?
Filmarile propriu zise, 3 ani. Dar cu tot cu pregatiri si documentare, cam 4-5 ani.

Se observa in cateva secvente ca Luna (balena) avea cateva rani superficiale. Era ceva natural, sau a fost atacata?
Nu, “zgarieturile” erau din cauza ca in joaca se mai lovea de lucruri din apa. Dar este un lucru obisnuit la balene, si cand sunt mai multe, din joaca se mai lovesc, se freaca una de cealalta… este ceva natural si foarte intalnit la ele.

De ce crezi ca unii au sustinut ca trebuie ucisa?
Pentru ca oamenii sunt obisnuiti ca unele lucruri sa se petreaca intr-un anume fel. Ceea ce facea Luna, incercand sa se imprieteneasca cu oamenii unora nu li s-a parut ceva natural. Eu cred ca trebuie sa invatam sa locuim in pace cu balenele si cu animalele in general. Si sper ca cei care vor vedea filmul sa aprecieze balenele si delfinii pentru ca sunt niste mamifere cu adevarat extraordinare.

Am facut schimb de carti de vizita cu Suzanne, ramanand sa mai vorbim despre acest film si cu alta ocazie. pentru cei interesati, se pot gasi mai multe detalii pe site-ul oficial al filmului: SavingLuna.com

Seara s-a incheiat cu o cina intr-un restaurant de langa Hotel Sinaia.

Maine la ora 10,00 dimineata vom pleca inapoi spre Bucuresti.

Fetita si Vulpea  / Le Renard et l’Enfant (Franta 2007, 92 min, r. Luc Jacquet)
Dupa ce ne-a incantat in 2005 cu documentarul de exceptie La Marche de L’Empereur / Calea Imparatului in care ne prezenta viata pinguinilor, regizorul, Luc Jacquet ne invita de aceasta data la un nou basm minunat: prietenia dintre o vulpe si o fetita.

Ca intotdeauna, la astfel de filme ramai uimit de cum au reusit realizatorii sa prinda pe ecran toate detaliile din viata tulburatoare a animalelor din salbaticie. De la micile obiceiuri ale animalelor, pana la clipele puternice in care ele sunt in pericol. Si in acest film sunt destule, extreme de bine filmate (nu fac spoilere, va las pe voi sa le descoperiti).

Am ramas pana la finalul filmului pentru a vedea daca vreun animal a fost ranit pe parcursul filmarilor. Cum ma asteptam, filmarile au fost supervizate de organizatiile de protectia animalelor, garantand astfel ca nici un animal nu a fost ranit in timplul filmarilor.

Facand o comparatie cu Calea Imparatului, prezentul film Fetita si Vulpea, este mult mai personal, si are aerul unui film de fictiune, desi este la granita dintre documentar si fictiune. Iar fetita din rolul principal este incredibil de naturala si convingatoare.

Un film care spun eu merita vazut, in momentul cand va fi lansat la cinema (aprilie 2009). La finalul lui, chiar m-a intrebat un domn mai batran daca se poate cumpara acest film, pentru ca i-a placut foarte mult si ar dori sa-l aiba. I-am spus ca va iesi mai intai la cinema si probabil ca prin vara va putea fi gasit si in magazinele de specialitate din toata tara.

La ora 13,00 a urmat un mic program de scurt metraje, prezentat de WWF si pe care nu le-am ratat.

Fondata in 1961, WWF (World Wide Fund for Nature – Fondul Mondial pentru Natura) este una dintre cele mai mari si eficiente organizaţii internationale independente care deruleaza proiecte pentru conservarea naturii. WWF are aproximativ 5 milioane de sustinatori in toata lumea si o retea activa in peste 100 de tari.

Organizatia este aproape unica prin faptul ca isi face simtita prezenta de la nivel local pana la nivel global: este capabila sa comunice cu triburile de pigmei Baka in padurile tropicale din Africa centrala si, in acelasi timp, poarta discutii de la egal la egal cu institutii ca Banca Mondiala si Comisia Europeana.

Save the Living Danube (5 min.)
De la sfarsitul secolului trecut pana in prezent, interventia umana a distrus peste 80% din toate zonele umede ale Dunarii. De-a lungul Dunarii si al afluentilor sai s-au construit centrale hidroelectrice, diguri, sisteme de drenare, prin care s-a distrus legatura dintre habitatele de lunca si sistemul fluvial, iar functiile ecologice ale acestora au fost afectate.

Construirea marilor sisteme de navigaţie – canale ce leaga marea de fluviu, digul de la Portile de Fier si adancirea albiei fluviului – au avut un impact deosebit asupra biodiversitatii.

Scurtul documentar trage un semnal de alarma. Daca doriti mai multe informatii despre acest proiect, puteti gasi aici.

Totodata puteti semna petitia Save The Living Danube.

Earth Hour (4 min.)
Scurt documentar dedicat initiativei Earth Hour. Astfel pe 29 martie 2008, mai mult de 50 de milioane de oameni din toata lumea au stins luminile pentru o ora, transmitand astfel un mesaj puternic despre nevoia de actiune impotriva incalzirii globale. Cladiri emblematice precum Opera din Sydney, Colosseumul din Roma sau hotelul Jumeirah din Dubai, au ramas in intuneric pe durata evenimentului. Inspirate de aceasta initiativa, mai multe orase din Romania s-au alaturat miscarii Earth Hour.

Detalii puteti gasi pe www.earthhour.org sau pe site-ul oficial WWF.

In 2009, Earth Hour va avea loc pe 28 martie, ora 20,30.

Climate Witnesses (15 min.)
Ultimul documentar prezinta schimbarile climatice din ultimii 15 ani. Extrem de interesant, prezinta o problema pe care nemtii din Bavaria nu au intalnit-o decat de curand: omizile care infecteaza pomii. Desi arata ca omizile intalnite si la noi, se pare ca acestea “de la ei” sunt o specie mai rara si foarte periculoasa.

Dupa acest film, am facut o mica pauza, mutandu-ne din Hotelui Sinaia la Caraiman.

La 19,00 am vazut si ultimul film pe ziua de azi:

Cursed for Gold (Franta, 95 min, r. Olivier Weber)
Pe scurt, filmul prezinta o noua febra a aurului pe Amazon, vanatoare care duce la distrugerea padurilor tropicale si otravirea cu mercur a localnicilor. Anual, 300 tone de aur sunt scoase din Amazon, iar 120 tone de mercur este deversat.

Regizorul s-a aflat la Sinaia si dupa proiectie, a raspuns cu amabilitate intrebarilor publicului.

Iata cate ceva din ce ne-a spus el:

“Ideea filmului este sa explicam faptul ca desi aflata la mare departare de SUA, Romania sau alte tari care nu au astfel de probleme, tragedia devarsarii mercurului datorita cautarii de aur, ne afecteaza pe toti. Am vrut sa sublinez faptul ca mercurul ajunge prin diferite cai din Europa, iar din Amazon ies tone de aur. Intra mercur, si iese aur.”

Care a fost reactia francezilor la acest film, pentru ca stiu ca a avut premiera de curand in Franta?
Da, filmul este prezentat in 20 de cinematografe din Franta. Reactiile au fost bune, s-a realizat si o conferinta pe tema prezenta in film, conferinta la care am participat.

Cat au durat filmarile?
Filmarile s-a desfasurat intre iunie-octombrie 2007.

Ti-a fost frica la filmari?
Da. Am fost atacati, amenintati cu arma, batuti noaptea si am fost amenintat cu moartea de 3 ori. Pentru ca mesajul era sa nu putem arata lumii ce se intampla cu traficul cu aur.

Seara s-a incheiat cu o cina la restaurantul “La Marmote”.