You are here
Home > Featured > Interviu cu Mihai Manescu: „Sunt enorm de multe povesti care pot fi ecranizate”

Interviu cu Mihai Manescu: „Sunt enorm de multe povesti care pot fi ecranizate”

Ultimul Zburator (2013, r. Ovidiu Georgescu) este primul film fantasy realizat vreodata in Romania. El transpune mitul clasic al Zburatorului intr-un basm modern si este prima parte a trilogiei Promissum.

Dorind sa aflam mai multe despre Zburator, iata ce am aflat: In mitologia romana Zburatorul este un demon de o frumusete rapitoare, care, tulbura mintile si simturile fetelor tinere facandu-le sa tanjeasca dupa iubire. El este considerat de asemenea, o semidivinitate erotica ce simbolizeaza toate formele de sexualitate, a femeilor care tanjesc dupa placerile trupesti. Zburatorul, patrunde prin mijloace oculte in casa si in viata victimei, activitatea sa transpunandu-se in initiere sexuala. In literatura universala, Zburatorul este cunoscut si sub numele de Incubus.

In filmul ce are premiera in acest weekend pe marile ecrane, ii vom putea vedea pe: Gabriel Dutu, Iulia Verdes, Florin Penisoara, Constantin Cojocaru, George Ivascu, Constantin Cotimanis si Marius Bodochi.

Iata mai jos un prim interviu legat de Ultimul Zburator, interviu realizat cu unul din scenaristii filmului, Mihai Manescu.

ultimul_zburator_poster

Emanuel Lazarescu: Cum v-a venit ideea acestui film fantastic?

Mihai Manescu: Ideea a venit in urma unor lungi discutii pe care le-am avut cu bunul meu prieten, regizorul Ovidiu Georgescu. Ne-am dat seama ca ne plac povestile, ne place mitologia, ne place Mircea Eliade si tot ceea ce este legat de magie… asa ca ne-am decis sa punem la cale un scenariu pentru un film in realism magic, mai ales ca nu se facuse asa ceva in Romania ultimilor 20 de ani.

Apoi, gandindu-ne la ce tema urma sa abordam, ne-am orientat spre marile povesti romanesti si asa am ajuns la mitul Zburatorului, un personaj fantastic, fascinant si pe care oamenii incep sa-l uite. Cum stiam ca nu vom avea niciodata un buget sa realizam un film precum Stapanul Inelelor, am decis sa aducem zburatorul in contemporan si sa-l plasam in aceasta lume dezvrajita in care traim, o lume in care din pacate oamenii incep sa nu mai creada in nimeni si-n nimic. Si asa s-a nascut povestea filmului.

E. L. Cat de greu a fost si cum ati reusit sa strangeti bani pentru productia “Ultimului Zburator”, avand in vedere ca este un film 100% independent.

M. M.: A fost foarte dificil, mai ales ca traim in vremuri de criza si companiile care ar putea ajuta la finantarea unui film nu mai sunt dispuse sa investeasca in astfel de proiecte. Neexistand nici o facilitate fiscala sau o justificare a investitiei, nu sunt incurajate sa o faca, astfel… au mai ramas doar pasionatii, care mai fac din cand in cand gesturi frumoase, pentru satisfactia lor personala, nu pentru a avea vreun beneficiu palpabil.

Avand in vedere ca nu am avut acces la finantare CNC, ne-am decis sa facem imposibilul si sa ne bazam pe aceasta idee frumoasa: readucerea in prim-plan a marilor povesti romanesti. Datorita lor am descoperit foarte multi oameni care inca mai cred in ele si care au fost dornici sa ne ajute, nu neaparat cu bani. Si asa s-a construit o echipa frumoasa.

Au fost cei de la Stage Expert, Laura Baron de la Hi Fi Production, Mihai Penisoara de la Penproduction.ro si ulterior Vlad Blindu de la Musitech. Impreuna am reusit, cu mult entuziasm si foarte multa munca sa aducem pe ecran acest film. Desigur, pe langa co-producatori au mai fost multi oameni care n-aveau, pana in acel moment, legaturi cu lumea cinematografiei, dar care au crezut in acest proiect. Si fiecare a contribuit cu ce a putut… si le multumim pentru asta.

Au existat multe momente in care ne intrebam cum o sa ducem filmul la bun sfarsit, deoarece resursele putine isi faceau deseori simtita prezenta, insa de fiecare data aparea cineva care credea in proiect si care ne ajuta sa trecem peste greutati. Cel mai important lucru era ca echipa si actorii sa aiba tot ce le trebuia pe platouri si ulterior sa incercam ca pe ecran lipsa banilor sa se simta cat mai putin. Eu sper ca ne-a iesit.

mihai-manescu_1

Mihai Manescu.

E. L. Pe unde ati filmat?

M. M.: Am filmat in apropiere de Bucuresti, la fostul conac al lui Stelian Popescu (patron al ziarului “Universul” in perioada 1918-1943) din comuna Maineasa, in Afumati si in Bucuresti. Au fost in total 22 de locatii.

ultimul_zburator_6

E. L.: Chopper-ul sau “motorul” Zburatorului am inteles ca este cat se poate de real. Cum ati gasit acest model?

M. M.: Initial trebuia sa folosim o motocicleta normala, insa in prima zi de filmare l-am cunoscut, prin intermediul lui Gabriel Dutu, pe Bogdan Tutunea, proprietarul acestui trike. Evident, toate privirile au fost atrase de acest vehicul si nu ne-a luat foarte mult sa ne hotaram sa il folosim in film. Atat Gabi cat si Bogdan fac parte din acelasi club de bikeri, Chopper Academy, club care ne-a fost alaturi in permanenta, asa ca nu a fost nicio problema sa filmam cu trike-ul. Ne-am bucurat de prezenta si sustinerea acestor oameni minunati si aici ma refer, daca va aduceti aminte, de coloana de 110 motoare din septembrie 2013 cand am lansat primul trailer al filmului.

E. L. : Scriati in finalul filmului ca la surse de inspiratie ar fi si Mircea Eliade. Cat de greu ecranizabila ar fi o nuvela a lui?

M. M.: Mircea Eliade ne-a fost mereu un ghid spiritual de-a lungul scrierii scenariului. De fiecare data cand intampinam dificultati si ne blocam in dezvoltarea povestii, primele surse la care apelam erau cartile lui.

Tot de el ne-am lasat influentati atunci cand am optat pentru genul “realism magic”, foarte folosit in operele sale. Nuvelele si romanele lui Mircea Eliade sunt, din punctul meu de vedere, foarte greu de ecranizat. Au existat tentative, unele reusite, altele mai putin, nu asta e important. Ceea ce conteaza este ca operele lui Eliade inca sunt de actualitate, inca mai exista cineasti (atat romani, cat si straini) care vor sa ecranizeze operele sale… tot ce sper este sa mai existe si public care sa-si doreasca sa-l descopere sau… sa-l redescopere pe Eliade.

mihai-manescu_2

E. L.: V-ati gandit si la alte povesti fantastice romanesti care ar putea fi ecranizate? Un exemplu ar fi “Praslea cel voinic si merele de aur”, “Tinerete fara batranete” sau chiar “Harap Alb” pentru ca tot aveti sustinere din partea revistei cu acelasi nume.

M. M: Sunt enorm de multe povesti care pot fi ecranizate. Esential este ca realizatorii de film din Romania sa isi aminteasca de aceste povesti si sa aiba curajul sa le aduca pe ecran. E foarte dificil, deoarece povestile mai-sus mentionate si nu numai, ar avea nevoie de bugete foarte mari pentru a arata ca la Hollywood… dar intrebarea mea este: de ce sa arate ca la Hollywood? Ei sunt ei, noi suntem noi.

Speram ca Ultimul Zburator sa fie un prim pas, urmat de alti cineasti romani care sa aduca pe ecran povesti nationale. Eu imi doresc sa fie cat mai numeroase si, sper, mai bune decat Ultimul Zburator. In definitiv, aici nu e o competitie sportiva, e vorba de a ne redescoperi povestile, un lucru pe care il consider extrem de important.

Acesta este si motivul pentru care ne-am imprietenit cu revista de benzi desenate “Harap Alb Continua”. Avem acelasi scop si credem nebuneste in valorile romanesti. Ceea ce fac ei este un lucru minunat si ma bucur ca ne-am unit fortele.

E.L.: Ce inseamna sa faci film independent in Romania?

M. M.: In primul si in primul rand inseamna sa iubesti filmul. Inseamna enorm de multa munca, foarte multe sacrificii (timp, bani, energie, etc). Intr-o Romanie in care cultura, indiferent de forma ei, este neglijata si nevalorificata, sa faci un film independent, fara finantare de la CNC sau fara un sponsor puternic in spate este nebunie… unii ii pot spune chiar inconstienta.

Noi nu ne-am dorit sa facem un film independent romanesc cum s-au mai facut pana acum (intr-un singur spatiu, cu 2-3 actori)… ne-am dorit sa incercam ceva diferit… si e amuzant sa vezi ca lumea te critica sau te lauda comparandu-te cu filmele fantasy americane… sa nu uitam totusi ca ei au bugete de sute de milioane de euro si armate intregi de oameni care lucreaza la un film… noi am fost un grup de prieteni care ne-am dorit sa spunem o poveste romaneasca, inspirata dintr-un mit romanesc… si tocmai aceasta initiativa ne-a facut sa devenim o adevarata familie si sa ducem proiectul pana la final.

E frumos sa vezi cum, de la o idee care parea imposibila, proiectul s-a transformat in film, a ajuns in cinematograf si a fost selectionat la unul dintre cele mai mari festivaluri de filme fantasy din Europa, la Bruxelles. E o dovada ca n-am muncit degeaba.

mihai-manescu_3

Mihai Manescu, Gabriel Dutu si Ovidiu Georgescu.

E. L.: Aveti in distributie nume grele din cinematografia romana: Constantin Cojocaru, Constantin Cotimanis, George Ivascu, Marius Bodochi. Cat de greu a fost sa-i convingeti sa se alature proiectului?

M. M.: N-a fost greu pentru ca si ei sunt oameni care cred in povesti si au fost fascinati de ideea noastra. Si-au dorit sa ia parte la acest act de pionierat, un film fantasy romanesc independent si nu s-a pus niciodata problema de bani. In plus, Ovidiu mai lucreze cu Constantin Cotimanis si cu Marius Bodochi si cu totii si-au dorit sa reia colaborarea. Ne-am bazat foarte mult pe prietenie si asta a contat foarte mult… altfel nu am fi dus niciodata la capat un proiect de acest gen.

E. L.: Cat de mult a contat pentru voi coloana sonora? Am inteles ca a fost facuta de Petru Margineanu.

M. M.: Din punctul meu de vedere, muzica este esentiala pentru un film. Ea are rolul de a completa povestea, de a-ti accentua sentimentele si emotiile… fara muzica, un film nu are sare si piper… cu atat mai mult daca vorbim despre un film fantastic.

Aici muzica este esentiala pentru ca ajuta spectatorul sa-si lase imaginatia sa paseasca intr-o lume magica. Petru Margineanu este un compozitor senzational. El a stiut exact ce are de facut la acest film inca de la primele discutii despre proiect si i-a oferit filmului muzica de care avea nevoie.

E o muzica ce imbina riffuri de chitara electrica si incantatii inspirate de doina populara  si multe alte elemente. Petru a avut libertatea de a experimenta si de a se exprima in acest film si asta se simte.

ultimul_zburator_4

E. L.: Mi-a placut foarte mult piesa de la final a trupei Holograf. Ei au vazut filmul? Si cum ati ajuns la aceasta piesa a trupei?

M. M.: Intalnirea cu trupa Holograf a fost una fericita. Ei colaborasera cu Ovidiu mai de mult si le-a placut foarte mult ideea acestui film. Asa ca au fost de acord sa ne dea o melodie pentru a o pune pe genericul de final. Cred ca “Roua Diminetii” este alegerea perfecta.

E. L.: Ce proiecte de viitor aveti? Lucrati la partea a doua a Zburatorului? Va fi o trilogie asa cum ati planuit initial?

M. M.: Celelalte parti ale trilogiei sunt deja scrise… sigur, mai este mult de lucru la ele. Deocamdata ne ocupam de promovarea Ultimului Zburator. Ne dorim sa aducem pe ecrane aceasta trilogie, deoarece speram sa aratam oamenilor ca avem si noi povesti frumoase.

Ele pot rivaliza (daca nu ca buget, macar din punctul de vedere al continutului) cu marile saga fantasy ale Hollywood-ului. Sigur ca pentru a continua e nevoie de fonduri… care se obtin din ce in ce mai greu in Romania, dar noi suntem optimisti. Indraznim sa credem ca povestea o sa continue si avem deja primele feedback-uri care ne arata ca exista multi oameni care cred in povesti si sunt dornici sa ni se alature.

mihai-manescu_4

E. L.: Cat de mult conteaza pentru voi cronicile de film? Dar commenturile cinefililor lasate pe site-urile de specialitate?

M. M.: Conteaza foarte mult cronicile bine realizate, acele cronici care iti puncteaza in mod obiectiv plusurile si minusurile filmului. Ochiul criticului surprinde de cele mai multe ori lucruri pe care tu, ca cineast, nu le mai vezi… pentru ca ajungi sa vizionezi filmul de cateva sute de ori. Din nefericire sunt foarte putine cronici in Romania care analizeaza un film din toate punctele de vedere, de la tehnic la artistic. De cele mai multe ori cronicile se bazeaza pe opinii personale si pe gusturi.

E foarte usor sa critici un film, stand in fata ecranului in confortul salii de cinematograf si ulterior in spatele monitorului… dar e teribil de greu sa faci un film, de la scrierea scenariului, la pre-productie, filmare, ulterior post-productie si promovare. Vorbim totusi de o munca de 1 – 2 ani.

Cronicile care analizeaza filmul cu argumente pertinente sunt bine venite, chiar daca sunt negative… deoarece avem de invatat de-acolo. Problemele apar atunci cand oameni care n-au pasit in viata lor pe un platou de filmare sau n-au habar de notiuni tehnice de cinema se dau specialisti.

Mai urat e ca, unii, ascunsi sub protectia anonimatului unui nickname se comporta ca in peluzele de la fotbal, uitand ca filmul e o arta, nu sport. Daca nu-ti place un film nu e nici o problema… schimbi canalul sau pleci din sala de cinema, oricui i s-a intamplat. Dar de la asta pana la injurii e un drum lung, care a fost scurtat ingrozitor de mult in Romania.

Sper sa existe cat mai multi spectatori care sa-si doreasca sa aiba propria lor opinie despre un film, ducandu-se la cinema si nu citind comentarii pe site-uri, forumuri si facebook.

E. L.: In final, as dori sa le transmiti ceva cititorilor site-ului CineFan.ro

M. M.: Ii felicit pentru ca urmaresc un site cu adevarat profesionist si echilibrat, care ajuta filmul si in special filmul romanesc si ii invit in sala de cinema, lucru care este cel mai important pentru noi, realizatorii. Indiferent daca o sa le placa sau nu filmul, sa nu uite ca si Romania are o sumedenie de povesti frumoase care nu trebuie ignorate… de fapt acesta este si mesajul filmului Ultimul Zburator.

Iata si videoclipul:

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top