Premiera coproductiei italiano-romane Diaz – Don’t Clean Up This Blood – regia Daniele Vicari – a avut loc in cadrul sectiunii Panorama Dokumente la cea de-a 62-a editie a Festivalului de Film de la Berlin 2012 in sala Friedrichstadt-Palast, duminica 12 februarie 2012.
 
Filmul produs de Bobby Paunescu, Domenico Procacci si Jean Labadie a avut la baza un scenariu scris de Daniele Vicari si Laura Paolucci, iar din distributia lui fac parte Jennifer Ulrich, Monica Barladeanu, Claudio Santamaria, Elio Germano, Alessandro Roja si Cosmin Selesi.
 
Diaz – Don’t Clean Up This Blood prezinta evenimentele din ultima zi a Summitului G8 desfasurat la Genova, cand mai mult de 300 de agenti ai fortelor de ordine au dat buzna in incinta scolii “Diaz”.
 
Erau condusi de Unitatea 7 urmata de agentii Digos si unitatea mobila in timp ce Carabinierii au incercuit cladirea. A fost numita “noaptea voluntarilor” datorita prezentei masive a celei mai mari parti a unitatilor fortelor de ordine.
 
In ceea ce comandorul Fournier descria ca fiind un “macel mexican”, 93 de oameni au fost batuti si arestati in ciuda faptului ca nu au opus nici un fel de rezistenta. Cei mai multi dintre ei erau tineri si jurnalisti straini care dormeau in momentul acela, fiind cazati in scoala.
 
Amnesty International a catalogat evenimentul drept “Cea mai grava incalcare a drepturilor omului dintr-o tara vestica dupa al doilea razboi mondial”.
 
In lung metrajul coprodus de Mandragora Movies, Fandango si Le Pacte au jucat peste 100 de actori din care 51 romani si un numar impresionant de figuranti – peste 6.500, si au fost aduse din Italia 20 de masini de politie.
 
Premiera filmului in Romania va avea loc in cursul anului 2012.

Prezenta la premiera filmului de la Berlin, Monica Barladeanu a acordat CineFanului un interviu exclusiv pe care vi-l prezentam mai jos.

Ieri, filmul a castigat la Berlin locul 2 la Premiul Publicului – sectiunea Panorama.

Monica Barladeanu in Diaz – Don’t Clean Up This Blood.

Emanuel Lazarescu: Pentru prima data la Berlin?
Monica Barladeanu: Nu. Am mai fost si anul trecut. Atunci am fost invitata de cei de la Fandango si am vazut un film pe care ei il aveau tot in sectiunea Panorama, se numeste Qualunquemente.

Emanuel: Si anul acesta esti la Berlin cu coproductia italiano-romana Diaz – Don’t Clean Up this Blood. Filmul am vazut ca a fost primit foarte bine aici. Lumea a aplaudat, a fost sala plina, ati avut prezenti si catova invitati speciali – victim ale tragediei. Cum ai simtit toata atmosfera de la premiera, pentru ca tu ai participat efectiv la realizarea filmului.
Monica: Filmul a fost si pentru mine o supriza, pentru ca nu il vazusem inainte. Si nu m-am asteptat niciodata la un grad de violenta adaugata de miscarile camerei. Stiam in principiu cam ce s-a filmat, am luat pulsul corect – mi se parea mie – atunci cand am fost la filmari, dar nu m-am asteptat ca miscarea camerei sa adauge un plus de violenta pe care l-am simtit mult mai dur decat ma asteptam. Cred ca asta a simtit si sala. Mie mi s-a parut ca bastoanele incasate de cei de pe ecran au ajuns intr-un fel si la cei din sala. Si asta pentru ca spectatorii erau putin capabili sa vorbeasca dupa ce s-a terminat proiectia.

Emanuel: Ce stiai despre acest eveniment inainte de a juca in acest film?
Monica: Foarte putine lucruri. Stiam doar ca s-a intamplat ceva acolo. Nici in presa romanesca nu a fost mediatizat foarte mult. Miscarea anti-globalizare in 2001 ma preocupa foarte putin… drept sa spun (rade). Eram foarte putin constienta de ce se intampla in afara tarii. Mai ales ca noi n-am participat la evenimentul asta. Felul in care am luat contactul atat cu subiectul cat si cu filmul a fost printr-un montaj de 9 minute de imagini inregistrate atunci, cu camerele amatorilor, ale celor care au participat. Si cred ca n-am putut vorbi 20 de minute dupa. Pentru ca este de o violenta si de o emotie cu adevarat zguduitoare. Si mi s-a parut atunci ca o sa fie un film important si ca este o poveste care trebuie sa fie spusa. Si ca in orice forma si maniera trebuie sa ajutam ca acest lucru sa se intample.

Emanuel: Cum ai ajuns sa fi implicata in proiect?
Monica: Am vazut aceste 9 minute, apoi noi (Mandragora – firma lui Bobby Paunescu – n.r.) am intrat co-producatori in acest proiect, l-am cunoscut pe Daniele Vicari regizorul filmului si el mi-a propus un personaj.

Emanuel: Si acum ati ajuns la Berlin – care cred eu este incununarea muncii voastre…
Monica: Da, este o realizare excelenta. In primul rand pentru ca asta e publicul potrivit ca sa primeasca un film cu un asemenea discurs si in al doilea rand pentru ca pentru Daniele era important. Pentru el Berlinul este ca o casa pentru el. Este unul din regizorii “cultivati” de Festivalul de Film de la Berlin.

Emanuel: Din tot ce ai facut pana acum. Si televiziune, si cinema, seriale in America. Care iti e cel mai drag proiect la care ai colaborat?
Monica: Ah, mi-e asa de greu sa delimitez lucrurile. Pentru ca sunt indragostita nebuneste de fiecare proiect in care intru. Ca pe parcurs ma “dezdragostesc” (rade) sau altceva, asta e alta poveste. Dar sunt proiecte de care am ramas foarte atasata sufleteste. Pe langa Francesca e Moartea domnului Lazarescu, normal. Mai recent, Despre oameni si melci unde am lucrat cu Tudor Giurgiu, absolut excelent. Abia astept sa vad filmul, nu am vazut decat un trailer cu “bunavointa” domnului regizor Giugiu (rade).

Emanuel: Eu cred ca chiar si cu rolurile mici ai ramas in mintea spectatorilor si colegilor de platou. Aparitia ta din LOST imi aduc aminte ca a ramas in mintea lui Matthew Fox, pentru ca acum 2 ani cand am avut interviu cu el si-a adus aminte de tine. Te-au ajutat toate aceste roluri in cariera?
Monica: Absolut, fara discutie! Pentru mine nici nu are importanta cate replici sunt, nu stau sa le numar. N-am orgolii din astea… cate pagini, cate zile de filmare. E important daca este o poveste din care vreau sa fac parte. Pentru ca asta imi ofera o satisfactie mult mai durabila si mult mai consistenta decat nu stiu… O aparitie intr-un filmulet care nu conteaza, cu un subiect cu miza microscopica sa zicem.

Emanuel: Ce urmeaza acum, care este urmatorul proiect?
Monica: Un lung metraj cu Ioana Uricaru, cu care lucrez foarte bine. Am facut impreuna un scurt metraj care se numeste Stopover – cu care am mers la Sundance. Si acum ne pregatim de acest prim lung metraj al ei. Abia astept, pentru ca am lucrat senzational alaturi de ea!

Emanuel: Noi iti tinem pumnii!
Monica: Mersi!

Emanuel: In final ai ceva sa la transmiti Cinefanilor, celor care te urmaresc?
Monica: Da! Sa tina aproape, pentru ca anul acesta o sa avem patru filme pe care o sa le propunem spre vizionare!

Emanuel: Iti tin pumnii si asteptam cu interes!
Monica: Mersi mult!

Echipa filmului la Berlinale 2012 (foto berlinale.de)

Impreuna cu Monica Barladeanu la Berlinale 2012.

Deplasare realizata cu sprijinul ICR si ICR Berlin.