You are here
Home > Berlinale > Interviu exclusiv cu Anca Miruna Lazarescu: “Pentru mine Berlinul e Olimpiada!”

Interviu exclusiv cu Anca Miruna Lazarescu: “Pentru mine Berlinul e Olimpiada!”

Am revazut-o pe Anca Miruna Lazarescu (doar o potriveala de nume, nu suntem rude) la Berlinale 2011, dupa o pauza de mai bine de 6 ani.

Intre-timp, dupa cum veti citi mai jos ea a fost foarte ocupata.

Anul acesta Anca Miruna Lazarescu a fost selectata cu scurt metrajul ei Apele tac / Silent River in competitia oficiala de scurt metraj de la Berlin.

In Apele tac, actiunea se petrece in Romania anului 1986. Gregor si Vali vor sa fuga din tara, trecand Dunarea inot, spre partea sarba. Pentru a fi sigur de reusita fugii, Gregor are o singura conditie: Vali trebuie sa isi lase sotia in urma.

La petrecerea romanilor de la Berlinala am stat putin de vorba cu Miruna despre acest film dar si despre proiecte de viitor…

Enjoy!

Foto de Emanuel Lazarescu / CineFan.ro / Toate drepturile rezervate.

Anca Miruna Lazarescu: Lazareeeeescule! (rade)
Emanuel Lazarescu: Lazareeascoooo… de cand nu ne-am mai vazut… multa vreme a trecut. Intre timp ai ajuns si la Berlin…
Anca Miruna Lazarescu: Da, am ajuns si la Berlin.

Emanuel Lazarescu: Cum a fost cu proiectiile de pana acum?
Anca Miruna Lazarescu
: Ieri (sambata) a fost screeningul pentru presa, dar eu nu eram aici, au fost producatorii si au spus ca a fost bine. Maine e premiera…

Emanuel: De la ultimul scurt metraj al tau, Bucuresti-Berlin au trecut 6 ani… Ce ai facut in perioada asta?
Anca Miruna
: Pai am facut doua documentare, am filmat niste reclame, m-am casatorit, am facut doi copii… si acum am facut Apele tac (rade).

Emanuel: Te asteptai sa fie selectat la Berlinale?
Anca Miruna: De asteptat nu m-am asteptat, dar am sperat. Si am sperat foarte sincer, pentru ca am vrut neaparat la Berlin. Sper sa nu ma inteleaga nimeni gresit, cand spun cinstit ca am preferat Berlinul inaintea Cannes-ului. Pentru ca eu aici traiesc, aici vreau sa-mi fac urmatoarele filme, aici vreau sa primesc finantarea. Aici e bransa mea si pentru mine Berlinul e Olimpiada.

Emanuel: Cat de greu a fost sa duci la bun sfarsit acest proiect? Ai filmat si in Romania?
Anca Miruna
: Jumatate din productie e filmata in Romania. E o co-productie Strada FilmCatalin si Daniel Mitulescu cu David Linter de la Filmalee care a lucrat mult cu Paul Negoescu la Renovare de exemplu. Am avut un buget foarte, foarte strans. Chiar ne certam pe platou la o chestie de 9 euro daca s-o luam sau sa nu… daca ne putem permite sau nu, si de obicei nu ne puteam permite. Pe de alta parte comparativ cu alte bugete a fost unul destul de mare. Dar a fost si un film destul de mare, in sensul ca se intampla foarte multe lucruri pe care trebuie sa le povesteti foarte credibil, ca altfel nu te ia nimeni in serios. Adica doi sa fuga peste Dunare, mai vine a treia… trebuie sa te si creada cineva ca chiar vrei sa povestesti asta.

Emanuel: De obicei nu intreb de buget, dar daca tot ai adus vorba.. cat a fost pana la urma?
Anca Miruna
: Nu mai stiu exact. Dupa ce a intrat si CNC-ul pe la vreo 100.000 Euro.

Emanuel: Cum ai ales actorii?
Anca Miruna
: Rolul Vali l-am scris pentru Andi Vasluianu, sperand ca-l accepta. Si pe Patricia Moga am avut-o in cap cand a fost vorba de rolul feminin. Mai greu a fost rolul lui Gregor fiind rolul unui schwab roman si am cautat mult ori un actor roman din Germania, ori un neamt in Romania. Si nu am gasit. Ori erau prea tineri, ori nu “povesteau” destul. Eu am avut nevoie de un personaj credibil. Am trecut prin foarte multe. Am lucrat cu Exit Film, cu Bughi (Bogdan Dumitrescu – n.r.), care m-a ajutat foarte mult. Bughi mi l-a propus pe Cuzin, eu nu-l stiam – traind in Germania, n-am avut sansa sa-l cunosc. Am facut un mic casting si mi-a fost clar ca el e. Si Cuzin a trebuit sa invete germana.

Emanuel: Cum ai ajuns la acest subiect?
Anca Miruna
: Eu sunt nascuta in Timsoara. Si clasele primare, I-IV le-am facut in Timisoara, la sectia germana. Noi nu suntem nemti, dar maica-mea imi spunea intotdeauna “hai ca nu se stie niciodata”… ceea vroia sa spuna e ca speram candva intr-o zi. Si asa a si fost ca in ‘90 primul lucru pe care l-am facut a fost sa plecam. Eu am fost in ultimii ani ai comunismului la scoala primara si in fiecare an clasele erau mai mici… pentru ca un elev sau altul plecase cu parintii, fugisera din tara. Si o tema mare la sandvisul din pauza mare era “bai, au reusit?”, “bai, ce se intampla daca i-au prins?”. Printr-o prisma foarte copilareasca discutam oare ce fac soldatii cu cei pe care i-au prins… pentru ca erau zvonuri, auzisem si noi, si vorbeam si noi asa… mai mult prin naivitate, dar povestile astea mai groaznice le stiam, auzisem de ele. Asa ca eu am crescut cu povesti din astea. Iar povestea din filmul acesta este influentata de o poveste reala a unui prieten foarte foarte bun al familiei care in 1987 a trecut Dunarea inot.

Emanuel: … Si banuiesc ca a reusit…
Anca Miruna: A reusit, locuieste acum ca si mine in Dahov.

Emanuel: Care va fi traseul filmului? Unde va putea fi vazut de publicul larg, dupa proiectiile de aici de la Berlin?
Anca Miruna
: Duminica va fi prezentat in Spania, din nou intr-o competitie internationala. Dupa care in martie la Tampere. De Tampere sunt foarte fericita, Finlanda fiind unul dintre cele mai importante festivaluri de scurt metraje. Acolo daca castigi premiul cel mare, esti nominalizat automat la Oscarul pentru scurt metraj. Nu e rau deloc (rade). Apoi in aprilie vom veni la NexT, si in mai la Timishort, in Timisoara. Ceea ce ma bucura foarte mult, pentru ca eu provin din Timisoara si in Bucuresti am lucrat. Chiar ma bucur sa am asa un fel de “home game”.

Emanuel: Deci cei ce vor dori sa-l vada au doua posibilitati apropiate: in Bucuresti sau in Timisoara.
Anca Miruna
: Astea sunt cele doua festivaluri din Romania deocamdata.

Emanuel: Ce proiecte de viitor ai? Un lung metraj, ceva?
Anca Miruna
: Da, eu lucrez de ceva timp la povestea mea de debut. E o poveste foarte personala, este povestea tatalui meu. Este vorba despre o familie care in august 1968 face pentru prima data o vacanta in Germania de Est. Tocmai ajung acolo si primele lucruri care ii intampina sunt niste tancuri rusesti care se indreapta spre Cehoslovacia. Familia este dusa intr-un lagar unde sunt dusi toti turistii care se aflau la vremea despectiva in RDG si tinuri acolo… nimeni nu stie de ce. Dupa zile intregi in care nu stiu cum sa se intoarca acasa, Cehoslovacia fiind inchisa de razboi, romanii – au fost in total 51 de familii de romani cu masinile lor – primesc o viza de tranzit de 48 de ore prin Germania de Vest si prin Austria. Deci 51 de familii in 1958 in mijlocul razboiului rece au sansa sa se decida daca raman sau se intorc inapoi acasa.

Emanuel: Ai un titlu pentru acest film?
Anca Miruna
: Romanian Spring este titlul romanesc. Primavara romaneasca va fi probabil titlul din Romania.

Emanuel: In final, as vrea sa le transmiti ceva vizitatorilor CineFan, cinefililor…
Anca Miruna: Eu cred mult in filmul romanesc. Poate exista oameni in afara Romaniei care cred ca “valul Romaniei e pe sfarsit”, dar eu cred ca daca exista un asemenea “val” cu siguranta nu e pe terminate. In sensul ca “vor mai auzi astia de noi!”.

Emanuel: Sper sa ne vedem si la urmatoarele Festivaluri, si astept cu narabdare primul lung metraj.
Anca Miruna
: Da, nu e chiar cel mai usor drum…

Emanuel: Am vazut… cand ai spus de tancuri, ma gandeam ca sare bugetul pan’ la tavan…
Anca Miruna: (rade) Da… ne gandim acum cum sa filmam… eventual in Rusia… dar va fi o co-productie intre Germania, Romania si Cehia, Slovacia… nu e un film usor.

Emanuel: Iti tin pumnii si multa bafta!
Anca Miruna: Mersi mult!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top