You are here
Home > Berlinale > 2 bune (Our Grand Despair, My Best Enemy) si 2 proaste (A Mysterious World, Off Beat), miercuri la Berlin

2 bune (Our Grand Despair, My Best Enemy) si 2 proaste (A Mysterious World, Off Beat), miercuri la Berlin

Miercuri 16 februarie a fost o zi plina la Berlinale. M-am hotarat sa vad 4 filme.

Dar din pacate socoteala de la Hotel nu se potriveste cu cea de la… Cinema. Asa ca am reusit sa vad doua filme bune si alte doua proaste, de la care am plecat pe la jumatatea lor… dar s-o luam pe rand…

Bizim Buyuk Caresizligimiz / Our Grand Despair (Turcia 2011, r. Seyfi Teoman, 1h 42 min).
Ender si Cetin au ramas buni prieteni inca de cand erau la scoala. Ei duc si acum o viata in care se inteleg perfect si locuiesc impreuna intr-un apartament din Ankara. Este o prietenie frumoasa bazata pe respect, intelegere si onestitate reciproca.

Cel mai bun prieten al lor, Fikret, care traieste in Berlin, ii roaga pe cei doi s-o primeasca in gazda pe sora lui Nihai care si-a pierdut ambii parinti intr-un accident de masina.

La inceput Nihal este foarte retrasa din cauza traumei suferite. Apoi, incet incet increderea apare si cei trei devin mai apropiati unul de altul.

Nu trece multa vreme si inevitabilul se intampla: Ender si Cetin care au grija de Nihal intr-un mod foarte parintesc se indragostesc de tanara.

Cu incredere, cei doi reusesc sa treaca peste ispita, neramanand insa neinfluentati de frumoasa fata care le-a trecut prin viata lor linistita.

Un film minunat, despre o prietenie adevarata intre doi barbati (fara nici cea mai mica urma de homosexualitate). O prietenie adevarata, sincera si de la care poti invata cate ceva.

Exista un moment in film in care unul dintre cei doi purta un tricou pe care scrie “HAGI 10”. Asa ca la conferinta de presa le-am adresat si eu o intrebare legat de acest lucru.

(Aici puteti vedea conferinta de presa in format video. Intrebarile puse de mine sunt chiar la inceputul conferintei de presa a filmului Bizim Buyuk Caresizligimiz la minutul 12: http://www.berlinale.de/en/visuals/videostreaming/streaming-archiv/06_Streaming_OnDemand.html)

Emanuel Lazarescu: Prima intrebare este legata de poveste… pentru ca mi s-a parut a fi una foarte personala. Care a fost sursa de inspiratie?
Seyfi Teoman
: Povestea este bazata pe un roman. A fost adaptata dintr-un roman. Nu este neaparat o poveste autobiografica. Am incercat sa fiu fidel romanului, subiectul mi s-a parut foarte important. De aceea am si ales acest roman, pentru ca are legatura cu ceva ce este important pentru mine. Deci are cateva elemente autobiografice in sensul asta…

Emanuel Lazarescu: Si a doua intrebare. Aveti o secventa in film in care unul dintre personaje poarta un tricou cu Gheorghe Hagi, jucator roman de fotbal. De ce Hagi?
Seyfi Teoman: Sunt un fan al echipei de fotbal Galatasaray. Pentru fani este un idol si mie imi place foarte mult. De aceea am ales acel tricou.

La finalul conferintei de presa, regizorul mi-a acordat si un autograf:

Cel de-al doilea film de azi a fost:

Mein Bester Feind / My Best Enemy (Austria / Luxembourg 2011, r. Wolfgang Murnberger, 1h 09 min).
Polonia 1943: doi tineri scapa dintr-un accident de avion. Viktor Kaufmann (Moritz Bleibtreu), fiului unui evreu – este prizonier intr-un lagar de concentrare si Rudi Smekal (Georg Friedrich), un Capitan SS.

Cararile celor doi se intalnesc astfel din nou. Odata prieteni in copilarie, cei doi au devenit inamici. Rudi l-a luat pe Viktor din lagarul de concentrare avand o misiune importanta: sa gaseasca o pictura originala a lui Michelangelo pe care Viktor impreuna cu tatal lui a ascuns-o de nazisti.

Dar avionul se prabuseste, Rudi este ranit si Viktor ii salveaza viata. Balanta puterii se schimba: cei doi isi schimba hainele si de-o data inamicii devin… prieteni.

Regizorul Wolfgang Murnberger ne aduce o comedie inteligenta ce are loc pe un fundal serios. O comedie la care s-a ras pe saturate in sala de cinema, si pe care am iubit-o si aplaudat-o indelung la final.

La conferinta de presa am reusit sa iau un autograf de la regizor, iar mai pe seara sa fac o poza cu actorul Moritz Bleibtreu si sa-i iau un autograf pe afisul unui film clasic din 1998 in care a jucat si care mi-a placut la nebunie: Lola Rennt (Alearga Lola, alearga – regizat de Tom Tykwer).

Autograful de la regizorul Wolfgang Murnberger.

Autograful de la Moritz Bleibtreu.

Impreuna cu Moritz Bleibtreu la Berlinale 2011.

Cel de-al treilea film de azi a fost si primul dintre cele doua foarte proaste:

Un mundo misterioso / A Mysterious World (Spania 2011, r. Rodrigo Moreno, 1h 47 min).
Filmul se vrea o “comedie neagra” (desi in prima jumatate de ora cat am stat eu la el n-am vazut nici urma de comedie…) despre un cuplu care se desparte pentru o vreme la dorinta femeii. Filmul prezinta ce se intampla cu tipul, Boris in aceasta perioada. Se plimba prin oras, isi cumpara prima masina, sta prin diverse hoteluri, intalneste vechi cunostinte si incearca s-o recastige pe Ana.

N-am rezistat prea mult la aceasta tampenie de film prost filmata & prost jucata. O prima duda pe ziua de azi.

Cea de-a doua duda a zilei a fost un film de la care aveam asteptari datorita subiectului si afisului care m-au atras:

Off Beat (Elvetia 2011, r. Jan Gassmann, 1h 35 min).
Un film care mi-a trezit interesul pentru ca trata lumea hip-hop-ului german. Povestea unui tanar, Lukas ce afiseaza o atitudine indiferenta si care canta in diverse locuri despre situatia lui. Cultiva cannabis in locuinta sa alaturi de producatorul sau Mischa.

El va ajunge sa se lupte muzical cu fratele sau Sami pentru a dovedi care este mai bun in domeniul muzical.

Filmul se vrea o copie proasta a celui cu Eminem, 8 Mile. Din pacate, datorita orei tarzii si filmarilor nu tocmai bune, am renuntat la a mai sta pana la final, plecand dezamagit de la el.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top