A treia zi de GPB a fost si ea una incarcata.

De dimineata organizatorii ne-au pregatit o vizita la Castelul Peles. Toti cei prezenti au fost incantati de turul Castelului, in special invitatii straini care au apreciat la maxim aceasta experienta. Regizorii din Olanda si Canada au ramas suprinsi de maretia si frumusetea cestelului, si exclamau ca la ei in tara nu au asa ceva…

Nu degeaba Castelul Peles din Sinaia este considerat unul dintre cele mai frumoase din Romania si din Europa. Acesta a fost construit intre 1873 si 1914.

Cele mai importante sali pe care le-am vizitat au fost (sursa Wikipedia):

Holul de Onoare: grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri si statuete. Plafonul mobil din sticla, actionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriza pentru vizitatorii regelui, care puteau sa admire seninul cerului in noptile de vara. A fost finalizat complet abia in 1911, sub indrumarea lui Karel Liman.

Biblioteca regala: care ii atrage in special pe cei pasionati de carti rare, avand coperti din piele si gravate cu litere de aur. Chiar si pentru cei mai putin familiarizati cu universul cartilor, exista un punct de atractie: usa secreta, o cale de acces in spatele unui raft cu carti, prin care regele se putea refugia in diverse incaperi ale Castelului.

Salile de arme: amenajate in perioada anilor 1903 – 1906, adapostesc peste 4000 de piese europene si orientale din secolele XIV – XVII. Cele mai pretioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI – XVII si o armura completa pentru cal si cavaler, unica in România.

Sala de muzica: devenit salon de serate muzicale la dorinta reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit in dar de la maharajahul de Kapurtala.

Sala Florentina: denumita si Marele Salon, impresioneaza prin plafonul sculptat in lemn de tei, aurit, cele doua mari candelabre si decoratiunile in stilul neorenasterii italiene.

Sala Maura este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, avand elemente hispano-maure, cu o fantana din marmura de Carrara, copie dupa o piesa din Cairo.

Sala de teatru si cinema are 60 de locuri si loja regala, fiind decorata in stilul Ludovic al XIV-lea. Aici a fost proiectat primul film romanesc, Independenta Romaniei.

Sala de Consilii: care seamana cu una dintre salile Primariei din Lucerna, Elvetia. Cabinetul de lucru unde se afla un birou impunator si un pupitru pentru audiente.

Vitraliile Castelului Peles au fost cumparate si montate intre 1883 si 1914, cele mai multe fiind aduse din Elvetia si Germania, piese datand din secolele XV si XVII. De asemenea, Castelul are sapte terase decorate cu statui din piatra, fantani si vase ornamentale din marmura de Carrara.

Dupa Castelul Bran (care a fost vizitat si el de invitatii de la GPB tot in aceasta zi), Pelesul este considerat al doilea muzeu din tara cautat de turisti. Numai in anul 2006 i-au trecut pragul peste 250.000 de vizitatori din tara dar si din SUA, Australia, Japonia si Noua Zeelanda.

Dupa vizita de la Castel, am fugit repede in Centrul de Conferinte Sinaia pentru a vedea primele doua filme de dimineata, cuprinse in programul “matineul copiilor”, pelicule extrem de interesante.

A urmat apoi o prezentare sustinuta de Geert Droppers, de la Protect the Sharks Foundation care a precedat filmul realizat de el, Gimme a Hug. Geert ne-a prezentat o alta fata a rechinilor, sau poate ar trebui sa spun, adevarata fata a rechinilor.

Am vazut apoi filmul realizat de el Gimme A Hug / Ia-ma in brate (r. Geert Droppers, Olanda 2008, 13 min).
Filmul ne dezvaluie un comportament surprinzator al rechinilor. Ei nu sunt asa periculosi cum ni se par. Scurta pelicula a reusit sa-mi schimbe parerea despre rechini. In zilele urmatoare voi posta un interviu exclusiv realizat de mine cu Geert Droppers, un interviu extrem de interesant!

Seara a sosit momentul sa aflam castigatorii acestei editii a Green Planet Blues, si sa vizionam filmul:

Garbage! The Revolution Starts At Home (r. Andrew Nisker, Canada 2009, 76 min)
Ilustrand exemplul unei familii canadiene, filmul este un studiu de caz despre consumismul contemporan si deseurile noastre cotidiene. Regizorul filmului, Andrew Nisker a fost prezent la proiectie, si a urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri.

Andrew ne-a povestit ca ideea filmului i-a venit acum cativa ani cand a fost o greva a gunoierilor. De obicei oamenii nu se gandesc la gunoi. Il produc, il arunca si nu se mai gandesc la el. Din cauza grevei insa, el a inceput sa se gandesca la gunoi din ce in ce mai mult si a inceput sa fie atent la lucrurile pe care le arunca. De aici i-a venit ideea inedita a filmului.

In film, ne este prezentata o familie care timp de 3 luni nu arunca gunoiul, strangand in acest timp in garaj cam 62 de saci de gunoi… Extrem de interesant si bine montat, filmul a fost intampinat cu aplauze aici la Sinaia si a urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri de aproximativ 25 de minute.

Seara s-a incheiat cu cina de la Restaurantul Alex si un drum prin Sinaia in cautarea unui loc unde sa ne relaxam. Dupa cateva tentative esuate (baruri pline de cocalari, locatii cu muzica “live” de iti venea sa-ti tai venele) ne-am retras in holul etajului 2 de la hotel unde am mai stat la povesti pana pe la 4,30 dimineata.

Gasca vesela in drum spre Peles.

Castelul Peles.

Nu am rezistat sa nu ne pozam in fata la Peles…

In a doua poza ni s-a alaturat si Ana Radulet de la GPB.

Clubul fericirii in drumul inapoi de la Peles spre sala de cinema.

Geert Droppers, de la Protect the Sharks Foundation.

Geert prezentand un material extrem de intersant despre rechini inainte de proiectia filmului.

Geert pe scena, alaturi de Adina Vargatu de la GPB.

Dupa proiectie, i-am aratat lui Geert CineFan-ul si el mi-a aratat site-ul lui, www.protect-the-sharks.org

… si bineinteles ca am facut o poza cu el.

Seara, spectatorii asteptau inceperea Galei.

Pe scena a urcat, ca si la deschidere Liviu Verziu, voluntar Greenpeace SUA.

Filmul castigator a fost cel regizat de Jan Louter (foto), The Last Days of Shishmaref.

Castigatoarea premiului pentru scurt metraj: Diana Tatarca din Constanta pentru No satisfaction.

Castigatoarea Premiului pentru animatie: Andreea Mironiuc din Piatra Neamt pentru It’s me the Earth, Piece of Chalk si The Bad Guy.

Andrew Nisker a urcat pe scena pentru a-si prezenta filmul Garbage.

Andrew si Oana Darie de la GPB la finalul filmului (sesiunea de intrebari si raspunsuri).

Invitatii prezenti la restaurantul Alex, unde a avut loc cina de final de festival.

Echipa completa Green Planet Blues 2010, impreuna cu invitatii straini, intr-o fotografie “de familie”.