Ultimul calup al competitiei a fost difuzat ieri seara, vineri de la ora 21,00 la Cinema Timis.

Nea Victor (Romania 2010, 17 min – r. Hadrian Marcu)
Domnul Ilie pleaca in parc, spre locul sau preferat de intalnire cu Nea Victor pentru obisnuitul lor joc de sah. Parcul e plin de oameni cu diverse treburi, iar la locul de intalnire sunt multe persoane care deja joaca sah, vorbesc despre politica sau pur si simplu pierd vremea. Nea Victor nu soseste, iar Domnul Ilie devine ingrijorat.

Aproape identic cu scurt metrajul pe care l-a regizat Hadrian Marcu inainte de acesta (Domnul David, 2009), filmul este o privire asupra singuratatii, plictiselii si a varstei batranetii cu probleme ei.

Problema celor doua scurt metraje ale regizorului (Domnul David si Nea Victor) este ca sunt foarte plictisitoare si foarte previzibile. La Nea Victor erau unii spectatori care comentau ca “Nea Victor e mort tataie, nu-ti dai seama?”. Poate ca n-as merge spre astfel de comentarii lipsite de orice emotie… Dar cam asta este problema filmului de fata (dar si al precedentului regizat de acelasi Hadrian)… nu reuseste sa-ti transmita nici o emotie, oricat ar incerca.

Mi-a placut insa imaginea filmului, semnata de Tudor Lucaciu.

Iesirea / La sortie (The Exit) (Spania 2008, 10 min – r. Chus Dominguez)
Prezentul scurt metraj doreste sa aduca un omagiu primului film regizat in lume (La sortie des ouvriers de l’ousine Lumiere, 1895, r. Louis si Auguste Lumiere) dar esueaza lamentabil. Problema este inca de la durata: originalul dura 1 minut, iar acesta 10!

Cel mai plictisitor film vazut de multi ani, enervant si suparator vizual (numele cinematografului “kubrick” (!), clipeste litera cu litera timp de 10 minute continuu). La un moment dat mi-am pus o hartie la ochi pentru a nu mai vedea imaginea obositoare si am ascultat/citit doar dialogurile din off care au fost destul de interesante – reflectii asupra filmelor de “alta data” si cele de “acum”.

Pacat de ideea aceasta a regizorului. Cred ca daca ar fi ales varianta unui documentar in adevaratul sens al cuvantului, ar fi foat mult mai interesant. Cel mai prost, tembel si idiot film al competitiei Timishort din acest an. Si probabil ca va lua si un premiu 🙂

O lacusta in gradina / Une sauterelle dans le jardin (A Grasshopper in the Garden) (Franta 2008, 23 min – r. Marie-Baptiste Roches)
Vacanta de vara intr-o casa izolvata dintr-un mic orasel de provincie o scot din sarite pe Solene, o fata de 16 ani. Asa ca atunci cand un fost iubit al mamei ei apare in oras, Solene este atrasa de el, chiar daca acesta este mult mai in varsta decat ea.

Dragut construit, cu un personaj principal foarte expresiv si care trezeste in noi emotii legate de varsta adolescentei, filmul este placut vizual si te transpune intr-o atmosfera de vara torida.

In sfarsit, iata si ultimul film al competitiei Timishort 2010:

Coborarea / Hayederida (The Descent) (Israel 2010, 20 min, r. Shai Miedzinski)
O familie ce si-a pierdut fiul pleaca in cautarea unei pietre pe care s-o puna la capataiul acestuia. Drumul ii duce prin zonele desertice ale tinutului Negev, pe care fiul obisnuia sa le viziteze si trezesc sentimentele reprimate ale membrilor familiei…

Scurt metrajul a castigat Ursul de Argint la Berlinale 2010 si este o drama despre relatiile dintre membrii familiei. Actorii din film, sunt chiar familia regizorului (mama, sora si prietenul mamei lui). Tatal regizorului a murit in urma cu 10 ani.

Regizorul a fost prezent in sala la o serie de intrebari si raspunsuri cu publicul, dar filmul nu m-a convins foarte tare.