Al treilea calup de scurt metraje din competitie a fost difuzat vineri de la ora 19,00 la Cinema Timis. Iata cate ceva despre ele:

Pentru fete e gratis / C’est gratuit pour les filles (It’s Free for the Girls) (Franta 2009, 23 min, r. Claire Burger & Marie Amachoukeli).
Povestea unei fete, Laetitia care mai are putin si isi ia diploma de coafeza. Impreuna cu prietena ei Yeliz vor sa deschida un coafor impreuna.

Inainte de a da examenul, decide sa mearga la o petrecere, unde se imbata. A doua zi apare un filmulet pe internet cu ea facand sex oral unuia intre baieti. Cosmarul incepe…

O drama despre greselile pe care le facem atunci cand ne pierdem simtul ratiunii si efectele care le pot avea aceste greseli. Mi-a placut jocul actritei principale si subiectul tratat cu mare seriozitate.

La celalalt capat / Am Anderen Ende (At the Other End) (Germania 2009, 24 min – r. Philipp Doring)
Povestea unei doamne in varsta care lucreaza la o linie de urgenta incercand sa ajute oamenii care o suna cu probleme. Numai ca in aceasta seara trebuie sa se confrunte si cu problemele din viata personala: fiica ei care este pe drumuri si cu care mama a rupt orice fel de legatura.

Foarte plictisitor si prost realizat, filmul n-a reusit decat sa ma plictiseasca. Unde mai pui ca imaginea intunecata (intreaga actiune se petrece noaptea) n-a ajutat deloc la atmosfera. Ba din contra, in unele secvente nu intelegeai / vedeai deloc ce se intampla…

Afterparty (Romania 2009, 17 min – r. Ivana Mladenovic)
Sambata noaptea, in timp ce se intoarce acasa de la o petrecere tanara Ioana este lovita de o masina.

Se trezeste in masina lui Dan si Paul (autorii accidentului) care ii spun ca au gasit-o lovita pe strada si o iau intr-o lunga calatorie spre spital.

Tudor Aaron Istodor, Cristina Casian si Andrei Runcanu joaca in aceasta drama construita destul de ciudat, spectatorii nevazand secventele-cheie din evenimentele serii: accidentul propriu zis si urcarea tinerei in masina celor doi “vinovati”. Chiar si asa, este o constructie interesanta din punct de vedere narativ, iar actorii se achita cu brio de partiturile lor.

Peter in Lumea Radioului / Peter in Radioland (Marea Britanie 2009, 10 min – r. Johanna Wagner).
Peter este in concediu pe caz de boala si isi petrece mare parte a timpului singur acasa, contemplandu-si trecutul. El se refugiaza in radiourile sale analogice, nedorind in nici un fel sa imbratiseze “era digitala”.

Documentarul este foarte plictisitor si nu reuseste sa emotioneze in nici un fel.
La final, regizoarea a sosit pe scena de unde am aflat ca personajul din film, este chiar tatal ei.