You are here
Home > Featured > Splice: Alternanta

Splice: Alternanta

Racord contemporan la parabola cinematografica a creatorului si creaturii, a monstrului empatic faurit de monstru moral, consacrata de James Whale in 1931 cu Frankenstein si Bride of Frankenstein din 1935, Splice (Hibrid), este un horror-S.F. riguros si exigent construit in linii clasice, subordonat autodeclansatei morale fapte-consecinte, dar care, in final, imbratiseaza prea lesne (si surprinzator) conventiile unui horror mediocru, in cliseata lui expunere.

Desfasurat in lumea ingineriei genetice, un cuplu de cercetatori interpretati de Adrien Brody si Sarah Polley – unitari si solidari, dupa modelul Cristopher Walken-Natalie Wood din Brainstorm – incalca reguli, ignora proiecte anterioare, sfideaza directivele conducerii laboratorului si pasesc ilicit pe teritorul controversat al mutatiilor genetice extreme.

Rezulta Dren: diforma si vascoasa intr-o prima faza, animal bizar (asemanator alien-ului-pui) in cea de-a doua, copil bolnavicios apoi, splendida si irezistibila creatura in maturitate, monstru diavolesc in apogeul evolutiv, la final – si totul in doar cateva luni.

Filmul lui Vincenzo Natali e bine portionat: nu plictiseste prin terminologii stiintifice si repetabile experimente esuate sau nu (in fond, Dren nu se configureaza decat ca o mixtura de A.D.N. uman si animal); subliniaza suficient si justificat cand dragostea paternal-incestuoasa fata de “creatie”, cand aversiunea fata de ea, generata indeosebi de considerente morale; marcheaza succesiv si explicit etapele evolutiei mirificei creaturi – de la generoase incadraturi la tipologia dezvoltarii obligatiunilor narative: creste conditionata de “parinti”, comunica, descopera (o scena in care Dren priveste lumina zilei pentru prima oara printr-o fereastra din acoperisul hambarului, aminteste de Boris Karloff in Frankenstein, din ciclul “scene-simbol”), se maturizeaza iubind si se metamorfozeaza intr-o himera razvratita, in tonuri amuzant-infricosator-dramatice.

Variatiune atipica, vizionara, a omului de stiinta devenit sursa problemelor, a simbiozei speciilor, Hibrid finalizeaza insa prea conventional in transformarea brusca din revelator film-fantastic intr-un epuizat tipar horror (inchipuita de Natali ca un pradator, Dren declanseaza intr-o succesiune de scene urgii gratuite, punctand inutil o morala cinematografic-preistorica arhicunoscuta).

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top