You are here
Home > Featured > Morgen: Un debut mai mult decat acceptabil

Morgen: Un debut mai mult decat acceptabil

Asemeni celorlalte doua debuturi romanesti, recente, Cealalta Irina (regia Andrei Gruzsniczki) si Eu cand vreau sa fluier, fluier (regia Florin Serban), Morgen, scris si regizat de Marian Crisan, porneste de la o premiza/idee ce largeste scriitura la un epic mai elaborat minimalistilor, fara insa a se substitui stilului lor de transpunere cinematografica a interpretabilei simplitati/complexitati narative.

Dar spre deosebire de celelalte doua, chiar daca gandit la nivel estetic in parametrii realismului-minimalist, Morgen este intrucatva original: pare a-si construi intreaga naratiune in jurul “nesemnificativului”, iar “intruziunea voyeurista” in individualitatea si intimitatea personajelor-cheie, concept arhetip al “Noului Val”, este complet detasata fata de mesajul propagat.

Ideea de a realiza un film care sa vizeze trecerea peste conventii, peste bariera raselor, chiar daca asta inseamna si incalcarea legilor, nu-i tocmai noua in cinema, insa ai nevoie de mult simt al umorului sa faci un film in cheie minimalista cu/despre un personaj-stereotip care nu vorbeste mult alaturandu-i un altul care vorbeste incontinuu – ba mai mult, sa nu se inteleaga o iota din ce spune.

Si chiar si asa, sa-ti definesti cea mai mare parte a umorului pe cale vizuala, cand regia nu-ti este punctual forte, e mare scofala! Desi chixurile tehnice precum decadrarile personajelor (filmate uneori din mana,“in ceafa”, prea trepidant), racordari temporale prea bruste intre noapte si zi si invers, imaginea burata a unei miscari fizice din plan unu, insa fara claritatea obligatorie celeilalte prezente din plan doi, i se pot Morgen-ului, pe drept, reprosa, tocmai incadraturile si asezarea actiunilor secventiale in planuri, glumesc: turcul clandestin ce se ascunde la baza unui pod, aparent fara vreun motiv, pentru ca mai apoi, intr-un plan indepartat sa-si faca aparitia o masina de politie; turcul, intr-un cadru fix, spargand lemne in curtea ardeleanului-gazda, in timp ce acesta trece din dreapta spre stanga imaginii, privind, inexplicabil, tamp spre cer; o cearta intre ardelean si politie indata ce ce turcul este descoperit, in timp ce sotia ardeleanului, aflata in planul trei al imaginii, de pe coltul patului, schimba pasiva programele tv. etc.

Insa mai intai de incontestabilul sau umor (trist pe alocuri, cand entuziasmul turcului de a ajunge in Germania este infranat de politistii romani), de remarcat la acest film este felul in care autorul combina ceea ce pare inspirat dintr-un fapt divers, pe de-o parte, si viziuni proprii, personale, asupra vietii unei perioade a unui om ordinar, pe cealalta, intr-un mod detasat fata de conditia sociala a personajelor si a mesajului pe care acestia il duc, cladindu-le adesea existenta filmica din secvente insignifiante, dar care dau contur caracterelor lor chiar si prin prea desele (si inoportune, uneori) taieturi la montaj.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top