You are here
Home > Berlinale > Interviu exclusiv cu Til Schweiger: „Chiar as vrea sa vin in Romania, mi-ar face placere.”

Interviu exclusiv cu Til Schweiger: „Chiar as vrea sa vin in Romania, mi-ar face placere.”

L-am intalnit pe cunscutul actor Til Schweiger la Berlin, in acest an. Foarte dragut, a acceptat imediat sa-mi acorde un interviu si am stabilit o intalnire pentru a doua zi. Ulterior, am aflat ca nu prea acorda interviuri presei si ca am fost unul dintre norocosii care au reusit. Sincer, mi s-a parut un om exceptional si foarte deschis.

A doua zi, am ajuns la sediul companiei sale Barefoot Films si am avut o discutie extrem de interesanta despre filmele sale din Germania si de la Hollywood.

Nu am uitat sa-l intreb nici de personajul sau din Inglourious Basterds, si i-am adresat si intrebarile postate de voi aici pe Blog.

Iata interviul exclusiv cu Til Schweiger, postat acum pe site cu ocazia lansarii noului CineFan.ro.

Multumiri Elenei Rusu care s-a ocupat de transcrierea si traducerea interviului, in lipsa timpului meu pentru asa ceva…

Enjoy!

 farcry

Til Schweiger in Far Cry.

Emanuel Lazarescu: Primul film pe care l-ai regizat a fost Der Eisbar, in 1998, dar primul tau mare succes ca regizor a fost Barfuss. Cum ai luat hotararea sa treci de la actorie la regie?
Til Schweiger
: De fapt, primul la care am lucrat ca regizor a fost Knocking On Heaven’s Door. Nu am fost creditat pentru el, dar l-am regizat impreuna cu Thomas Jahn. Cat despre cum m-am hotarat sa trec la regie… pentru mine a fost un pas logic, nu a fost planificat. Cand am terminat scoala de actorie, nu stiam ca voi regiza, pentru mine totul se rezuma la actorie. Apoi am realizat ca atunci cand citesti un scenariu bun iti creezi propriul film in minte, apoi cand mergi la filmari, iar altcineva regizeaza, el va crea versiunea sa a aceluiasi film, dar va fi total diferita fata de ce credeai tu ca va fi. Acest lucru este de altfel, complet justificat, intrucat este filmul sau, si am realizat ca si daca esti o vedeta, influenta ta asupra produsului final este minima. Asa ca daca simti nevoia sa spui povestea ta asa cum vrei, trebuie sa fii in spatele camerei, pentru ca daca eu scriu o poveste si am un film in cap, daca i-o dau altcuiva, acela va face filmul sau, iar acest lucru este justificat. Pentru ca la un moment dat, dupa ce am scris scenariul pentru Knocking On Heaven’s Door, impreuna cu Thomas, el mi-a spus: „Nu vrem sa-l dam altcuiva, trebuie sa-l facem noi!” si am facut-o invatand pas cu pas.

Emanuel: Nu ti-a fost greu sa regizezi un film in care si joci? Sa trebuiasca sa fii atent la atat de multe lucruri nu iti face misiunea mai greu de indeplinit?
Til
: Este mai stresant decat atunci cand joci si toata lumea iti spune ce sa faci si atat, dar pe de alta parte, este mult mai stimulant din punctul de vedere al creatiei, iar daca esti destul de istet sa te inconjori de oameni grozavi si talentati, ai parte de mult mai mult ajutor. Iar daca le spui acelor oameni ca ai nevoie de ajutor, atunci ti-l dau fara ezitare. Multi regizori apar pe platou si spun: „Stiu totul, nu am nevoie de ideile voastre, e filmul meu!” dar acestia sunt prosti, sunt nesiguri. Ce am facut eu a fost: „Am o idee, iar daca lucram toti pentru ea, vom avea si mai multe idei”; pentru mine, sa faci film inseamna mult lucru in echipa.

Emanuel: Mi-ai spus ca ai pregatita povestea pentru cel de-al doilea Barfuss, dar actrita principala nu a vrut sa mai participe. Pentru fanii primei parti intreb, cum ar fi fost povestea? In ce directie ai fi vrut sa indrepti filmul?
Til: Sincer sa fiu, nici nu mai stiu, pentru ca imediat ce am realizat ca nu o voi putea convinge pe Johanna [Wokalek] sa joace in cel de-al doilea film, am fost putin socat si i-am spus: „Esti absolut proasta, pentru ca acel film ti-a lansat cariera, oamenii te-au placut in el, esti grozava pe rol, ca sa nu mai spun ca poti scoate o gramada de bani pentru ca nu avem un contract cu tine si avem nevoie de tine, si este si o oportunitate pentru cariera ta.” Dar cand am realizat ca nu aveam ce sa fac, chiar mi-am scos acel proiect din cap, nu vroiam sa stau acasa si sa-mi bat capul degeaba. Deci… nu mai tin minte, nici sa ma gandesc macar la el nu mai vreau.

tilschweiger1

Til Schweiger in Keinohrhasen

Emanuel: In 2007 ai revenit ca actor si regizor cu pelicula Keinohrhasen / Iepurasul fara urechi. Cum ti-a venit ideea povestii acestui film?
Til
: Pai, eu aveam deja in curs de dezvoltare o altfel de comedie romantica, dar la un moment dat am simtit nevoia sa rescriu povestea, asa ca am inceput lucrul cu o scenarista noua, Anika [Decker], si la Los Angeles (filmam acolo la momenteul respectiv) ne-am asezat si am inceput sa scriem. Dupa doua zile deja povestea avea cursul ei, si am spus: „Uite, ce avem acum e prea bun ca sa ne chinuim sa rescriem povestea veche. Hai sa ingropam filmul initial si sa scriem o poveste noua!” Am scris scenariul in 6 saptamani si cred ca ce ne-a ajutat foarte mult a fost faptul ca eram un barbat si o femeie si ca am vorbit si am cautat impreuna idei, scriind foarte deschis despre experienta fiecaruia, despre viziunea fiecaruia asupra lucrurilor, si am pus astfel la un loc toate astea.

tilschweiger8

Afisul filmului regizat de Til Schweiger, Barfuss.

Emanuel: La inceputul filmelor tale, apare logo-ul companiei tale, Barefoot Films. Cum ai ales acest nume pentru companie? Prima sa prezentare a fost pe Barfuss?
Til
: Pe Barfuss, da. Prima mea companie de productie a fost Mr. Brown Entertainment, iar cu aceasta am facut doua filme, Knocking On Heaven’s Door si Der Eisbar, dar apoi am fost nevoit sa imi vand compania alteia mai mari, Senator Films. Lucrurile au degenerat insa pana am sfarsit prin a ne uri, iar parteneriatul fusese facut 50-50, incat eu nu mai puteam face filme fara acceptul lor. Iar directorul acestei companii mari era un idiot desavarsit. I-am spus-o in fata asa ca o pot spune si aici. Pana la urma a spus ca nu va mai face vreunul din filmele mele, iar pentru a-mi putea produce urmatorul film, am fost nevoit sa creez o noua companie care nici nu a fost in mod oficial a mea pana cand mi-a expirat contractul cu Senator. Cam atunci vroiam sa fac si filmul, Barefoot, asa ca m-am intrebat: „De ce sa n-o botezam dupa film?”

tilschweiger7

Til Schweiger in Barfuss.

Emanuel: Si asa i-a ramas numele…
Til: Imi place la nebunie logo-ul. Sunt foarte mandru de fiecare data cand sunt intr-o sala de cinema la un film, sau la o premiera, si apare logo-ul meu.

Emanuel: Intr-adevar, cred ca este un sentiment foarte frumos. Cred ca si colaborarea cu Warner Bros este de asemenea relevanta. Fiind un distribuitor important, ai parte de o expunere foarte buna la nivel mondial. Cum a fost acest element important pentru tine?
Til:  Primul film l-am facut cu Buena Vista, apoi cateva filme cu acel distribuitor german, Senator Films, dar cand povestea aceea s-a terminat, am facut Barfuss. Mi s-a parut ca au facut o treaba grozava cu Knocking On Heaven’s Door, motiv pentru care am mers din nou pe mana celor de la Buena Vista. Dar dupa Barfuss, oamenii de acolo s-au schimbat, presedintele a incetat sa-si mai dea interesul, si atunci am facut un film cu Universal, pentru a ajunge apoi la Warner Brothers, cu care acum am o relatie foarte buna, sunt chiar prieten cu seful Warner Bros, iar ei toti sunt oameni de incredere si foarte puternici si buni, mai ales cand vine vorba de entertainment, de distributia de DVD-uri, la care de altfel, sunt cei mai buni.

tilschweiger2

Til Schweiger in Zweiohrkuken.

Emanuel: Ai revenit anul trecut cu Zweiohrkuken / Puicuta Iepurasului fara urechi, care dupa parerea mea, este mult mai amuzant decat primul, plin de momente haioase. Cum a fost cu gluma cu turnul Eiffel, si toata conversatia de la masa, despre epilatul brazilian, nu v-a cauzat probleme? Cum ti-a venit ideea acestei povesti, pentru ca este in fond, o comedie romantica…
Til: Intr-adevar, al doilea este mai degraba o comedie, devine foarte romantic spre sfarsit, dar pana atunci e doar o comedie. Pentru ca in mod normal, comediile romantice nu au continuare, povestea s-a sfarsit, sunt impreuna, toata lumea stie ca sunt impreuna, partea interesanta e cum ajung sa fie impreuna. Ne-am gandit ca asta nu putem face din nou, pentru ca acum sunt deja un cuplu. Am zis sa facem un film despre viata reala si ce se intampla in realitate, cand comedia romantica se termina si intra in scena realitatea. Cei doi sunt impreuna deja de doi ani; cel mai comic element fiind asemanarea evenimentelor cu viata reala. Ce se intampla in filmul asta se intampla tuturor. Noi doar am luat diverse intamplari si le-am facut putin mai amuzante ca in realitate. Nu am avut probleme cu ratingul. Primul a fost clasificat pentru 6 ani, dar s-a spus ca este prea mult sex in film, asa ca s-a urcat pana la 12 ani. Iar cel de-al doilea a fost interzis sub 12 ani de la inceput. Unii critici au comentat: „Doar umor cu tenta sexuala si glume legate de toalete si altele…” iar noi am ramas: „Cum adica?? Au innebunit?? E doar umor…” Intelegi? Am intrebat comisiile de rating daca ar fi vreo problema in a arata un penis mare, mare, gol, iar ei au spus ca atat timp cat acel penis nu e atasat sau erect, nu e nici o problema. Nu suntem in America. Acolo poti sa ai 12 ani si sa mergi la un film in care spulbera capul cuiva de pe umeri, dar daca vezi un san gol de femeie, filmul e automat interzis minorilor, ceea ce e ridicol.

Emanuel: Ai mentionat problemele cu criticii, dar tin sa precizez si o parte interesanta din film, momentul din toaleta. Pentru ca in orice film american sau european, daca cineva vorbeste la telefon in preajma vasului de toaleta, reuseste sa scape telefonul in toaleta. Cum ai reusit sa eviti acest cliseu?
Til: Chiar nu ne-am gandit sa-l scapam in toaleta… poate o vom face in filmul urmator [rade]

Emanuel: Este o secventa grozava in cel de-al doilea film, cu o cascadorie. Ai facut-o singur, sau cu ajutorul cascadorilor?
Til
: Nu, au fost cascadori. Am lucrat cu o echipa de CGI [computer-generated imagery] si cu un acoperis fals care nu era atat de inalt. Trebuia sa fim aruncati spre cer, si a fost destul de complicat sa punem pe film toata scena. Dar tipul pe care il vezi acolo, atarnand deasupra pamantului, este bineinteles, un cascador.

Emanuel: De unde inspiratia pentru titlurile filmelor tale? Stiai ca in Romania Barfuss a fost tradus ca Barefoot, Mad And in Love [Descult, nebun si indragostit]?
Til
: Nu, nu stiam asta. Cred ca „Descult” si atat, este un titlu mult mai bun, dar acelasi lucru se intampla si in Germania. Cei ce se ocupa cu asta iau titluri americane foarte bune si le dau niste nume stupide. Ideile pentru titlurile ambelor filme au fost ale mele, dar nu mai tin minte exact cum mi-au venit, poate si faptul ca am patru copii a avut o influenta. Dar ce mi s-a parut amuzant a fost ca atunci cand am lansat filmul cu numele Keinohrhasen (Iepurasul fara urechi), multi au spus ca un film cu asemenea nume nu poate avea succes, din cauza titlului stupid. Dar eu stiam deja ca aveam un film foarte, foarte puternic, datorita vizionarilor de proba foarte, foarte reusite, si voturilor pozitive si stiam ca am ceva in mana, asa ca pe masura ce citeam previziunile criticilor, in mintea mea deja era: „Stati sa vedeti, baieti, stati sa vedeti!”

tilschweiger3

tilschweiger4

Emanuel: Inca un lucru. E straniu ca, atat in primul Keinohrhasen, cat si in cel de-al doilea, imaginea de pe afis e aceeasi. Cred ca a fost pentru prima oara in istoria cinematografiei, cand s-a folosit acelasi afis si pentru continuare. De ce?
Til: Pentru ca a fost ideea mea si… cel mai simplu raspuns e ca nu imi plac sedintele foto, apoi chiar mi s-a parut o imagine grozava si cred ca arata mai bine decat posterul clasic al comediilor romantice americane, in care un personaj doar sta acolo, pe un fundal alb… el si ea doar stand asa… Asta e un afis tipic pentru comediile romantice americane, iar intr-o zi m-am gandit ca n-a mai facut nimeni asta pana acum. Mi-am imaginat ca merg la Willi, seful Warner Bros, si-i prezint ideile mele, el va spune nu, moment in care eu ma las pe spate si vin cu o gramada de raspunsuri si argumente si motive pentru a-l face sa se razgandeasca. Unul din motive ar fi fost tocmai faptul ca nimeni nu mai facuse asta. Al doilea ar fi fost imaginea in sine, care este foarte reusita, iar ar treilea ar fi fost ca acest afis ne-ar duce cu gandul la primul film. Asa ca am mers la el pregatit. M-am asezat si i-am spus: „Uite, am o idee: sa luam aceeasi imagine, acelasi layout, doar sa schimbam titlul.” Iar el s-a uitat la mine si a zis: „ E o idee grozava!”, iar eu pana sa ma prind ce a spus, l-am intrebat in continuare: „Stii de ce e o idee buna?”, „Nu, nu, nu, nu trebuie sa-mi explici, am inteles.”, „Dar stai, am o gramada de motive pe care le-am pregatit, trebuie sa ti le spun!”. Pana la urma mi-a spus ca nu trebuie sa-i dau nici unul pentru ca este intr-adevar o idee grozava.

Emanuel: Chiar si tagline-ul e acelasi, corect?
Til: Asa este. „Va intalniti mereu a doua oara”, este potrivit si pentru cel de-al doilea film, pentru ca vii pentru a doua oara la acest film. Si va fi grozav cand se va lansa DVD-ul, pentru ca la un moment dat vei avea un DVD dublu, cu ambele filme, il intorci si parca arata exact cum ar trebui. Keinohrhasen – Zweiohrkuken.

Emanuel: Intr-adevar, este o imagine foarte buna. In 2006 ai jucat in alta comedie, Wo Ist Fred? / Unde-i Fred?. Stiai ca partenera ta din film este o actrita nascuta in Romania, Alexandra Maria Lara?
Til
: Da, stiu asta, stiam ca e din Romania.

Emanuel: Ai vazut recent vreun film romanesc?
Til
: Nu…

Emanuel: Ce stii despre Romania? In cadrul festivalului de la Berlin, avem un film in competitie…
Til: Am atat de multe intalniri si altele de facut aici, incat nu am timp nici macar sa merg sa vad vreun film. Doar sedinte si intalniri. Ce stiu despre Romania? Hmm… N-am fost niciodata in Romania, trebuia sa ajung acolo de doua ori pana acum, pentru filmari ale unor filme americane, dar au fost mereu probleme de orar, si n-am putut ajunge. Vreau sa merg acolo. Stiu ca Dracula s-a nascut acolo, legenda [rade]. Am filmat si un film in Polonia, a carui actiune se petrece in Romania. Dar a fost filmat in Polonia si Ucraina. Stiu ca a fost condusa de un om foarte rau, pe nume Ceausescu, si ca acesta a fost impuscat, dar cam la asta se rezuma cunostintele mele despre Romania. Am vrut mult sa merg acolo, mi-a placut ideea de a merge acolo, cu filmele mele. Asa ca va trebui sa o facem alta data.

Emanuel: Filmele tale au fost foarte bine primite la festivalul nostru, mai ales Keinohrhasen si Barfuss, pentru ca la momentul lansarii celui din urma, publicul larg nu a avut ocazia sa-l vada. Asa ca la Festivalul International de Film de la Iasi a fost prezent un public numeros caruia i-au placut filmele tale, si pot spune ca ai avut succes la prima noastra editie.
Til
: Multumesc, e frumos sa auzi asta.

tilschweiger6

Emanuel: Cum a fost sa lucrezi cu Quentin Tarantino, si cum ai creat un personaj atat de credibil si indragit precum Hugo Stiglitz?
Til
: Am avut luni o intalnire cu un distribuitor din Cehoslovacia care mi-a spus: „De cand cu Hugo Stiglitz, toata lumea te indrageste. Hugo Stiglitz este un personaj cult in Republica Ceha.” Nu eu am creat personajul, ci Quentin, el a scris acel scenariu incredibil, eu doar am interpretat rolul, care de altfel, nici nu a fost prea greu de jucat, am avut cam tot ce mi-a trebuit in scenariu, tipul nu are aproape nimic de spus, dar e foarte comic, pentru ca in momentul in care acel ofiter SS intra in bar simti ca ceva se va intampla, mai ales cand criticul britanic de film imi spune ca trebuie sa fiu calm iar eu ii raspund: „Nu-ti par destul de calm?”


Emanuel: E o scena grozava, e una din preferatele mele din tot filmul.
Til: Am facut o groaza de repetitii, a fost greu sa filmam cu Tarantino, dar a meritat efortul, pentru ca este un cineast desavarsit.

Emanuel: Te-ai gandit vreo clipa ca vei avea un asemenea succes cu acest personaj?
Til
: Am stiut de cand m-am intalnit cu Quentin. Intai am primit scenariul si mi s-a spus sa-l citesc pentru 6 sau 7 roluri. Intrucat sunt multe personaje germane in film, au vrut sa vada care este cel potrivit pentru mine. Iar atunci cand m-am intalnit cu Quentin in Berlin, m-a intrebat care este personajul meu preferat, si am spus: „Cel mai bun personaj, pentru un actor, este Vanatorul de Evrei, Cristoph Waltz. Dar intrucat urasc nazistii, nu vreau sa joc roluri de nazisti, si sunt german, cred ca cea de-a doua alegere si personajul meu preferat ar fi Hugo Stiglitz.” Iar el mi-a spus: „Perfect! Pentru ca asta e rolul pe care vroiam sa ti-l ofer!” El fusese doar curios sa afle ce as fi spus. Am locuit in Los Angeles timp de 8 ani, si am primit foarte multe roluri de nazisti. Fiind de origine germana, practic esti coplesit de asemenea roluri. Cu toate astea, nu am vrut niciodata sa joc rolul unui nazist, asa ca le-am refuzat pe toate. Apoi apare Quentin Tarantino si-mi ofera rolul unui tip care se ocupa cu omoratul de nazisti. Si m-am gandit ca merita, sa fi rezistat atator alte filme, iar apoi sa interpretez rolul unui personaj care omoara nazisti. Perfect.

Emanuel: Te-ai gandit sa faci si un film 3D, acum cu toata tehnologia pe care o ai la dispozitie?
Til
: Sigur, tehnologia 3D este ultima moda, mai ales dupa Avatar, dar nu are sens sa filmezi un film precum Keinohrhasen in 3D, ai nevoie de un film cu efecte speciale, iar ala nu este genul de filme pe care as fi interesat sa le regizez. Poate as face intr-o zi un film de actiune, si probabil l-as filma in 3D, dar pentru asta ar trebui sa merg in America, pentru ca in Germania nu prea poti sa faci filme de actiune. Nu din cauza ca oamenii nu pot sa le faca, sau ca nu ar fi destul de talentati, dar este foarte costisitor, iar cu un film german, in general, faci cei mai multi bani in tara ta. Noi, ca europeni nu ne uitam la filme europene, germanii nu se uita la filme frantuzesti, francezii nu se uita la filme italiene, italienii nu se uita la filme germane, si asa mai departe. Prin anii ’70 si mai inainte era putin altfel, dar acum, toti se uita doar la filmele lor si la filme americane.

Emanuel: Ca regizor, ai fost implicat pana acum mai mult in comedii. Ai fi tentat sa faci un film de groaza, sau un thriller, poate chiar in stilul celor de la Hollywood?
Til
: Imi plac mult thriller-ele dar, stii, cu thriller-ele e la fel in Germania. Oamenii vad filmele la televizor si nu se duc neaparat si la cinema. Iar daca vor sa mearga, aleg in general un film american. De filmele de groaza nu sunt interesat, de filmele tipice, ca Hostel sau altele. Asa ceva nu am nici o intentie sa fac; un thriller insa, teoretic da, dar nu in Germania, ar trebui sa il fac in alta parte…

Emanuel: Mi-ai spus ca ai idei pentru cel de-al treilea Keinohrhasen, ai si un titlu pentru el?
Til
: Probabil Keinohrhasen 3. Toata lumea ne trimite idei pentru titlu, precum Three Ears Frog [Broasca cu trei urechi] sau ceva de genul asta, dar eu cred ca am facut-o o data, am facut-o a doua oara, dar sa o mai facem a treia oara, sa creem a treia papusa, e prea mult. Poate vom crea a treia papusa, dar vom pastra titlul Keinohrhasen 3. De altfel, nu stiu nici daca vom mai scapa cu acelasi afis. Dar astea sunt ultimele din problemele mele, pentru ca intai si intai trebuie sa scrii un scenariu bun, si asta e deja destul de greu.

Emanuel: Ai ceva idei?
Til
: Idei avem deja, da, dar ideile nu sunt suficiente pentru un scenariu bun.

Emanuel: Asadar, poate in trei ani, vom avea ocazia sa vedem cel de-al treilea film?
Til
: Cam asta ar fi idealul, da.

Emanuel: Am vazut pe IMDB informatii despre un remake al Keinohrhasen in engleza, si ca deja se preconizeaza lansarea in 2012, parca.
Til: Nu stiu cine a pus informatia aia acolo, cei de la IMDB sau oricine. Nu stiu de unde isi iau informatiile, dar asta e o stire foarte gresita. Abia am terminat contractul acum, in timpul festivalului de la Berlin. Negocierile au durat aproape un an. Americanii ar vrea sa il faca in toamna asta, dar le-am spus ca toamna este imposibila pentru mine, pentru ca ei vor sa si regizez un film, asa ca le-am spus: „Daca vreti sa regizez filmul, va trebui sa facem Keinohrhasen anul viitor.”

Emanuel: Te-ai gandit deja cine ar putea sa joace rolul tau in film?
Til
: Da, avem o lista cu vreo zece nume de actori care ar fi disponibili, pe care ni-i permitem si care ar fi dispusi sa ia parte la proiect. Nu vreau sa dau nume, pentru ca orice producator care vrea sa faca un film international are ochii pe acei actori, si pentru ei e oarecum evident.

Emanuel: Iar povestea cum va fi? O vei baza doar pe prima parte sau vei combina cele doua parti ale filmului?
Til
: Daca ar fi sa le combin, ar iesi ceva prea lung. Nu, va fi primul film, iar daca va avea succes, vom face si partea a doua in engleza.

Emanuel: Deci, intr-un fel, faci prima parte din nou.
Til: Nu chiar. Mult timp mi-am spus ca nu voi regiza acelasi film de doua ori. Dar acum am mai facut deja doua filme dupa acesta, poate in vara voi face inca unul. Si deja voi fi facut trei filme de la Keinohrhasen. Asa ca e o perioada destul de lunga si pot sa fac din nou acelasi film, nou nout.

Emanuel: Acum am niste intrebari din partea fanilor tai. Prima ar fi: Care este originea poreclelor tale precum T-Dog, T, Whispering Wolf si  T-Bone Til?
Til
: E foarte simplu. Nu am nici cea mai vaga idee cine a pus lucrurile astea acolo. Niciodata n-a fost vreuna din astea porecla mea. Trebuie sa intelegi ca multi oameni din industria filmului folosesc IMDB, ceea ce il face de mare ajutor. Dar in acelasi timp sunt si multi idioti care folosesc IMDB, care intra si dau intentionat voturi proaste filmelor, sau incearca sa manipuleze ratingurile, si posteaza informatii false. Nu e usor sa scoti lucruri de pe Database. Odata ce un lucru a fost postat acolo… pur si simplu nu am timp. Asadar nu, nu mi-a spus niciodata cineva in felurile enumerate de tine. Un idiot le-o fi pus acolo.

tilschweiger5

Til Schweiger in Inglourious Basterds.

Emanuel: Urmatoarea intrebare de la fanii tai este legata de ce ai spus mai devreme despre intentia ta de a interpreta rolul unui nazist. Se spune ca in 1998 ai refuzat un rol in Saving Private Ryan, personajul care il impusca pe Tom Hanks in film. Si de ce te-ai razgandit si ai imbracat uniforma nazista in Inglorious Basterds, chiar daca pentru o cauza nobila?
Til
: Intrebarea asta isi are deja raspunsul mai sus, dar o sa raspund si pentru fanul meu din nou. Intrebarea in sine e stupida pentru ca e foarte evident, daca ai vazut ambele filme. Rolul pe care ar fi trebuit sa il interpretez dupa intalnirea cu Steven Spielberg, mi-a spus cat e de grozav personajul, si ideea ca oamenii pot fi prieteni, dar apoi vor fi nevoiti sa se impuste… tipul din film sugereaza urmatorul mesaj: „Daca salvezi o viata de german, te va omori pentru asta in semn de multumire.” Si nu am vrut sa joc un asemenea rol. Adica e foarte ok, omul poate sa scrie orice vrea, dar eu nu vreau sa joc asta pentru ca ii urasc pe nazisti. Asa ca spunand asta din nou, tin sa atrag atentia celui care a pus intrebarea, ca port, intr-adevar, o uniforma nazista in film, dar ca deghizare, intelegi, ma ascund in ea; nu sunt un nazist, ci unul care omoara nazisti. Motiv pentru care aceasta intrebare imi spune ca cel care a pus-o, cred ca nu a vazut vreunul din cele doua filme.

Emanuel: Si ultima – Cum a fost colaboarea cu Quentin Tarantino si cu Brad Pitt?
Til: Despre Quentin am vorbit deja, e grozav sa lucrezi cu un cineast desavarsit. Si Quentin Tarantino e nebun, intelegi, e nebun dupa filme, si asta e tot ce-l intereseaza. Totul in viata lui e legat de crearea de filme. Iar Brad Pitt este cel mai dragut, dragut… grozav tip, am doar cele mai bune lucruri de spus despre el. Este foarte cu picioarele pe pamant si prietenos, cu adevarat prietenos, si e un om grozav. Si un actor minunat. Subestimat de prea multe ori, nu in industrie, acolo toata lumea stie ca e un actor grozav, ci presa si criticii, care spuneau la inceput despre el ca este doar o alta fatza draguta, ceea ce este o prostie superficiala, pentru ca este un actor atat de bun.

Emanuel: Te-ai gandit sa vorbesti cu Tarantino, sa faceti un film bazat doar pe viata lui Hugo Stiglitz, pentru ca am impresia ca publicului i-ar placea sa vada mai mult din acel personaj.
Til: Tarantino a spus, in timp ce faceam filmul: „La naiba, stii, chiar nu vreau sa-l omor pe Hugo!”, iar eu eram: „Hei, nici eu nu vreau sa mor…” Dar apoi mi-a spus: „Trebuie sa moara, pentru ca daca nu moare, poti sa-l invingi pe german la premiera, apoi toata treaba cu italiana si cum se pierd ei si totul o ia razna si toata comedia din ultimul act nu va mai functiona.” Dar a spus ca daca filmul are succes, are o idee pentru un prequel, cu ce s-a intamplat inainte, iar acolo Hugo Stiglitz este viu. Iar acesta a fost un film de un succes grozav, a fost cel mai mare succes al sau, dar asta nu inseamna ca el chiar va face prequel-ul.

Emanuel: Am fost foarte incantat ca ai acceptat sa faci acest interviu, si de asemenea ca ai vrut sa vii la festivalul nostru, dar n-ai putut din cauza festivalului de la Zurich, ai fost in juriu anul trecut, dar poate anul acesta…
Til
: Daca voi avea timp, inca nu pot sa-ti spun sigur, nu pot sa-mi fac planuri atat de departe pentru ca apar mereu proiecte noi. Daca nu voi lucra, atunci voi veni.

Emanuel: Ai vrea sa transmiti ceva fanilor tai din Romania, precum si celor ce urmaresc site-ul nostru, CineFan.ro?
Til
: Sigur…! Imi salut toti fanii din Romania, ma bucur foarte mult ca v-au placut filmele mele. E foarte frumos sa poti crea ceva ce-ti place, daca si celorlalti le place e fantastic, iar cand alti oameni din alte tari impartasesc aceleasi pareri, e… big time superfantastic… si chiar as vrea sa vin in tara voastra, mi-ar face placere!

Emanuel: Ok,  atunci te anunt cand va avea loc festivalul, si tinem legatura. Iti  multumesc pentru timpul acordat.
Til
: Multumesc si eu.

tilschweiger

Impreuna cu Til Schweiger, la Berlin 2010.

Lasă un răspuns

Top