Ieri seara, in cadrul galei de deschidere a Festivalului International de Film Timishort de la Timisoara a avut loc vizionarea in avanpremiera a filmului Nunta in Basarabia regizat de Nap Toader (aka. Napoleon Helmis), al doilea lung metraj al regizorului dupa Italiencele din 2004. 

In Nunta in Basarabia, un tanar dirijor din Bucuresti si o pianista din Chisinau s-au casatorit recent in Romania. Cei doi sunt nevoiti sa mai faca o nunta, de data asta in Basarabia, pentru ca din darul de la rudele miresei sa adune banii de avans pentru un apartament.

Cea de-a doua nunta devine prilej de competitie intre rudele tinerilor insuratei, iar situatia e tensionata in plus de diferentele de obiceiuri si traditii in astfel de ocazii.

L-am prins pe Nap Toader chiar dupa proiectie si am vorbit putin despre film, despre schimbarea numelui, dar si despre ce-si doresc spectatorii de film din Romania. Iata mai jos interviul exclusiv realizat chiar ieri seara la Timishort.

Emanuel Lazarescu: Ultima data cand ne-am vazut a fost la Italiencele. Vroiam sa te intreb de ce a trecut atat de mult timp de la Italiencele si pana la Nunta in Basarabia?
Nap Toader: Nu stiu… E greu sa faci film in Romania. E greu sa castigi concursul CNC in Romania… E greu sa fii pe primul loc la Concursul CNC in Romania… E greu sa produci un film care a castigat o suma minima de bani. Ma rog, minima… nu pot sa ma plang. Am fost pe penultimul loc la Concursul CNC… Si atunci dureaza pana strangi toate energiile astea… Bun, daca am fi avut un buget mai mare, o companie mai mare… dar n-am mai vrut bugete mari si companii mari. Si daca sortii mi-au harazit penultima pozitie pe clasamentul CNC, am incercat sa rezolvam problema cu acesti bani mai putini. De aia a durat asa de mult. Pe de alta parte, nu am avut forta sa incercam sa acceleram sistemul de productie de film din Romania si sa-l determinam sa ne ajute sa zic. Dupa parerea mea, filmul poarta cu el un interes national… dincolo de alte bazaconii – dupa gustul meu – declarate ca ar fi de interes national. Bun, eu nu l-am declarat pe al meu film de “interes national” si ne ducem crucea si soarta incercand sa impingem limitele mai departe. Pana cand o sa innebunim, o sa reusim, eu stiu ce o sa facem… o sa ne lasam de meseria asta si ne apucam de altceva. Fiecare cu destinul lui (rade).

Emanuel: Ai spus ca este foarte greu sa faci film in Romania… Eu as adauga ca este foarte greu sa faci si comedie… Si nu numai in Romania. Tu se pare ca ai reusit acest lucru. Astazi, aici, la Timishort peste 1000 de oameni au ras, au aplaudat… sa inteleg ca asta te va motiva sa faci si alte comedii? Pentru ca publicul asta isi doreste… S-a saturat de tristetea din filmele romanesti…
Nap Toader: Eu de la Italiencele stiu… Atunci m-am urcat in Matizul meu si am inceput un fel de turneu. Impreuna cu doi actori, m-am dus prin tara sa urmaresc reactia publicului. La final, aprindeam lumina si spuneam “Stop, suntem noi in sala si vrem sa vorbim cu voi. Cum vi se pare ce ati vazut, cum v-a placut…”. Si sigur ca in majoritatea cinematografelor lumea nu pleca de la discutii. Plecau doi-trei, dar restul incepeau sa ne puna intrebari. Sigur, placeau filmul, dar intelegeau ca de fapt e vorba de o drama, intr-o “haina” mai vesela. Ne spuneau ca s-au saturat. “Ca cinematograful romanesc ne chinuie”, “cinematograful romanesc ne face sa suferim”. “Vin spalat pe creier de tot felul de atrocitati din stirile de la ora 5… cand ne ducem la cinema, vrem sa ne distram”. Iar eu le raspuneam ca deocamdata suntem in faza neorealismului romanesc, ca suntem cronicarii vremurilor noastre… aveti rabdare… regizorii stiu care e problema, intr-o forma sau alta vor incerca sa vina in interesul vostru, spre asteptarile voastre. Si candva, din ce in ce mai multi dintre cineastii romani se vor raporta la public. Asta nu inseamna ca vor face porcarii, dar vor fi atenti sa nu va intristeze foarte tare, sau sa va dea afara din sala de cinema dupa 10 minute. Si cred ca deja se intampla lucrul asta, si n-o fac numai eu. Sigur ca eu sunt filoxerat de faptul ca ii luam banul spectatorului de doua ori. El odata contribuie public la bugetul CNC (de acolo ne vin noua banii) si apoi cumpara biletul de cinema. Si cumpara biletul si se trezeste.. eu stiu… cu un film pe care nu-l place, nu-l iubeste, nu-l reprezinta, nu-l distreaza, nu-l cultiva, nu-l emotioneaza si atunci nu prea mai vrea sa vina la cinema. Dar sunt totusi autori de cinema in Romania, sau filme de cinema in Romania, pe care publicul le iubeste, si le “consuma” – daca pot folosi cuvantul asta prozaic. Adica nu-i pare rau ca s-a dus la cinema. Eu nu ma duc la premiere, nu ma intereseaza. Ca suntem noi, intre noi si sunt emotiile noastre cu ale noastre. Pe mine ma intereseaza intotdeauna un film a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincea zi, a treia saptamana de la premiera, intr-o sala cu public. Asta nu inseamna ca voi face vreodata un film gen Borat. Nu pot sa ajung la nivelul ala (rade). Nu stiu, nu pot. Si nu numai eu, probabil mai multi. Dar undeva eu trebuie sa cobor din sferele mele “inalte” si sa vorbesc pe o limba mai inteleasa de marele public. Pentru ca nu fac “filme de sertar”. Eu apreciez si ma bucur de foarte multe “filme de sertar”, dar sunt pentru noi cinefilii…

Emanuel: “Filme de sertar?”
Nap Toader: De sertar, de nisa, de elitisti, de minoritati. Eu ma bucur ca ele exista, dar avem nevoie si de altceva… 

Emanuel: Si cred ca Nunta in Basarabia este alternativa de care are nevoie spectatorul. Si asta s-a vazut si in aceasta seara, cand lumea s-a distrat… Care este urmatorul proiect?
Nap Toader: Nu stiu, tot o comedie. Sau o comedie cu momente dramatice. Dar nu stiu exact. Nu m-am gandit. Deocamdata trebuie sa ajut filmul asta sa plece in lume. A plecat, se descurca deja singur, apoi ne reculegem, mai stam 2 ani si mai vedem… Eu n-o sa reusesc sa fac film an de an, nici macar o data la 2 ani. Probabil ca o sa fac 5-6 in viata mea si o sa spun ce am de spus.

Emanuel: Stiu ca Italiencele era bazat pe un fapt real. S-a intamplat la fel si cu Nunta in Basarabia, sau este o poveste fictiva?
Nap Toader: Noi, autorii de cinema… si nu numai – probabil ca orice creator din orice domeniu – se inspira din viata lui personala, din lumea inconjuratoare, din mediul lui ambiant. Normal, e inspirat si stilizat, nu puteam sa-l las asa ca faceam un documentar. Eu sunt casatorit cu o fata din Republica Moldova, deci stiu despre ce vorbesc cand fac Nunta in Basarabia. Si am considerat ca pot sa fac din tot ceea ce stiu, cunosc, despre aceasta lume, despre acesti oameni, despre aceasta cultura si civilizatie un film de cinema.

Emanuel: Filmul asta marcheaza o schimbare pentru tine. De nume… De acum semnezi Nap Toader. De ce?
Nap Toader: Nu e complicat. Nap imi zice toata lumea, este prescurtat de la Napoleon. Iar Toader este primul meu nume al familiei mele naturale, din comuna Topana, judetul Olt. Pana la varsta de 12 ani am purtat numele de Toader, iar apoi prin adoptie, trimis la Bucuresti la studii – ca solutie de traversare a frontierei judetului Olt. Acolo era sora lui Ceausescu, Barbuleasca la Inspectorat. Ea interzisese tuturor copiilor mai destepti din judet sa mai plece, pentru a ramane in Slatina sa “dezvolte” judetul. Si atunci taranii mai destepti au spus “hai sa ne dam copiii spre adoptie, rudelor din Bucuresti”. Si ai mei au zis sa ma dea spre adoptie rudelor lor din Bucuresti, care intamplator, se chemau Helmis. Si de la 12 ani am dobandit un nou nume, Helmis. Iar numele de acum este un fel de revenire a mea la origini, sub forma de pseudonim daca vrei, eu nu mi-am schimbat numele din buletin…

Peste 1000 de oameni au urmarit aseara la Timishort proiectia in avanpremiera a filmului Nunta in Basarabia.

Emanuel: Cum ti s-a parut atmosfera de aici de la Festival?
Nap Toader: Am avut o surpriza placuta. Eu am mai avut surprize placute, si intr-un alt oras cultural, din Romania, Cluj. Filmul a fost prezentat tot in formula de avanpremiera, intr-o sala de cinema. Iar majoritatea plateau biletul. Dar niciodata nu am facut o proiectie publica cu filmul asta, si azi am avut emotii mai mari. Ca ploua, ca nu ploua… ca raman spectatorii pana la final, ca nu raman… Eu am stat in spate si ma plimbam printre ei. Ma uitam la filmul meu de pe chipurile lor. Si am vazut ca l-au gustat, s-au bucurat de el, si bineinteles ca asta nu s-ar fi putut intampla daca nu s-ar fi organizat acest Timishort. Asa ca doresc succes organizatorilor si sa continue acest festival. Si le mai doresc sa aibe filme din ce in ce mai bune in deschiderea Timishortului, si publicul lor sa devina unul permanent si care sa-i sustina.

Emanuel: Cei care vor sa vada filmul la cinema, de cand il vor putea vedea?
Nap Toader: Pai, sa speram ca ne ajuta CNC-ul, noul bord, si fac ce trebuie sa faca cu penultimul clasat la sesiunea de acum doi ani si sa ne dea bani de copii standard. Si sa reusim si noi sa facem rost de alti bani… Si sa iesim cu el pe piata in iunie. Nu vreau sa na calcam pe picioare cu alte filme romanesti care urmeaza in toamna. Pentru ca mi se pare o minima decenta sa-i lasi loc colegului tau care vine pe piata. O sa ne gandim.

Emanuel: Deci probabil in iunie il vor vedea spectatorii la cinema.
Nap Toader: Da, si probabil ca in urmatoarea saptamana se pirateaza (rade) si o sa-l vada cand vor ei…

Emanuel: Sa speram ca nu, si se vor duce la cinema…
Nap Toader: Cum nu.. pirateaza ei Avatar si…

Emanuel: La filmele romanesti e mai greu…
Nap Toader: De ce e mai greu? Vrei sa-ti spun ceva… La Moartea domnului Lazarescu… Nu-l vazusem, dar discutam cu un pusti de 18 ani, baiat de cartier, de bani gata. Si imi zicea: “Ai vazut Moartea lu’ Lazarescu?”. Ziceam eu: “Moartea domnului Lazarescu… Nu l-am vazut ca premiera e poimaine!”. Iar el: “Eu l-am vazut”. “Unde?” zic eu… Am niste baieti care-mi aduc dvd-uri. Si a inceput sa-mi povesteasca despre film… Dar nu numai despre asta, dar si despre Marfa si banii… deci stia TOT! (rade). Avea toate DVD-urile cu filmele romanesti. Filantropica, vazuse tot, tot, tot (rade). Da, Italiencele ai vazut? Da – zice el. “Ce nota ii dai?” – “7” a zis – “m-am uitat pana la sfarsit, am ras de 3 ori. Da de ce ma intrebi?” mi-a zis el. “Eu l-am facut, eram curios…” El s-a uitat socat trei secunde la mine si m-a atacat direct: “Si de ce ai Matiz?… Bai, nene, eu credeam ca voi castigati bani… Iti dau bani sa joc in urmatorul tau film?… (am tacut)… n-ai inteles, rol secundar…” (rade). El avea alta marca de masina… (rade)… ma rog, nu conteaza… (rade)… mai smechera ca a mea, avea bani de la taticu’ si vroia sa fie cunoscut…

Emanuel: Deci exista un interes pentru a pirata filme romanesti…
Nap Toader: Da, Italiencele dupa o saptamana era piratat. Mi-a zis unul din actorii din film, Catalin Neamtu “Vrei sa-ti fac rost de el, e in piata!”. Nu era foarte buna calitatea, dar filmul circula prin pietele din Drumul Taberei… (rade).

Emanuel: In final ai vreun mesaj pe care sa-l transmiti vizitatorilor site-ului CineFan?
Nap Toader: Sa se distreze urmarind filme. Sa se hraneasca spiritual prin cinema si arta in general… Domeniul nostru al cinema-ului iti ofera din cand in cand bucuria de a trai.

Emanuel: Mersi mult si sper sa auzim si cu ocazia premierei oficiale…
Nap Toader: Sigur. Acolo se va ocupa cineva. Va invita, daca nu o sa fiu eu la usa… (rade).

Emanuel: Multumesc!
Nap Toader: Si eu!

Impreuna cu Nap Helmis la Timishort.