You are here
Home > Featured > Green Zone: Viteza

Green Zone: Viteza

Intocmai ca Bourne Supremacy si Bourne Ultimatum, Green Zone este un regal al comportamentelor fizice sub presiuni si al haosului generat de deciziile imediate.

Regia alerta, ce insufla cu naturalete sentimentul de participare, transeaza un puzzle narativ veridic, altfel usor de intuit, dar imprejurarile nu tocmai propice rezolvarii lui declanseaza un adevarat tur de forta vizual in care viteza si spontaneitatea tehnica exacerbeaza realitatea reducand “ceea ce e” previzibil la “ceea ce e” esential si imediat.

greenzone1

Altfel spus, Paul Greengrass stie sa faca film de actiune. Si, se pare ca e cel mai bun, daca tragem cu ochiul la chixurile de anul trecut ale altor realizatori de gen: M. Bay, M. Mann si T. Scott, despre care am scris in momentul aparitiei lor.

Mai mult decat atat, Greengrass dovedeste ca nu are nevoie de cine stie ce scriituri originale si viziuni scenaristice strident- incisive/(ne)intentionate pentru a realiza un film de actiune cu adevarat exploziv.

In fond, Green Zone, nu este decat lacasul unei povesti lineare si teziste. Soldatul american (Matt Damon) care refuza sa mai execute misiuni “de paravan” si ordine de la superiori, incluzand aici indoiala plus pornirea unei anchete proprii, si sfarsind prin a face “ceea ce este correct” nu sprijina decat banalitatea si cliseul hollywoodian.

Dar tocmai acest banal demers moral al soldatului executant aflat pe teritoriu strain constituie chintesenta formulei filmului de actiune realizat de Greengrass.

greenzone2

In Green Zone, un film care rezida intr-o regie trepidanta si ametitoare si in compozitie muzicala (John Powell), actiunile unor agenti operativi rivali, ale unui cetatean irakian “simpatizant”, un general alunecos, un ofiter de contrainformatii (Greg Kinnear) si un agent CIA (Brendan Gleeson) se intretaie cu asemenea repeziciune incat deconspirarea unei evident mascate conspiratii este aproape decadrata de viteza reactiilor bruste si ale miscarii aparatului de filmat.

Desi bine documentat – filmul isi are baza in romanul de non-fictiune Imperial Life in the Emerald City – regizorul arata cum doar din filmari combinate se face “actiune”. Eradicand, aproape in totalitate, povestea.

Raspunsul cel mai concludent il detine scena supradecupata (si poate cea mai definitorie) a confruntarilor de forte fizice si armate printre stradutele ruinelor Irakului, altminteri, doar un grup de indivizi fugarindu-se pe intuneric.

Lasă un răspuns

Top