You are here
Home > Featured > Eu cand vreau sa fluier, fluier: Pur si simplu, minunat

Eu cand vreau sa fluier, fluier: Pur si simplu, minunat

Cel mai discutat film romanesc al momentului – ramas deocamdata, nedezbatut – Eu cand vreau sa fluier, fluier, debutul in lung metraj al regizorului Florin Serban, este un film despre tacere si asteptare.

El mai este un film si despre dragoste nespusa si nutrita, despre toleranta si intoleranta, gestica, speranta si stigmatizare.

Totul intr-un profil personal si intr-un amalgam de emotii, care, reprimate, nu vor naste decat o ineluctabila rabufnire trupeasca si spirituala indelung reflectata de un spirit, in fine, descatusat de conventii morale si legi sociale, dizolvand, in ultimele scene o banuita catastrofa.

fluier

Inchisoarea e doar o metafora si un accesoriu. Si nici „spil” nu are, desi scenariul (Catalin MitulescuFlorin Serban) insinueaza unul.

Compilatie de cinema „de observatie” cu cinema „de improvizatie” – desi momentele acestor imbinari de tendinte raman greu de precizat – filmul se sustrage liniilor structurale de „realism” ale Noului Val: narativ, si predominanta preluare a timpilor reali (si realistici) in timpi filmici – sunt doar doua exemple.

Recurgand la filmarile „din mana” si indeaproape, optand pentru un „suspense” clasic si coplesitor, F. Serban isi elaboreaza trama mai mult in stilul lui Van Sant, Aronofsky (mai nou) si al fratilor Dardanne, decat in orice altceva vazut pana acum in cinemaul romanesc.

fluier2

Iar trambitatul proiect Il rumano anunta reminiscenta unui ne-deliberat mostenitor al tematicilor de sorginte melvilleiane. Mai exista cineva, prolific, inutil-insistent, dar total depasit (orice se intelege prin „depasit” e corect ) al carui nume, din respect pentru filmul comentat, nu-l voi mai pomeni.

Cu interpretari exceptionale din partea actorilor si non-actorilor, Eu cand vreau sa fluier, fluier, o perpetua explorare a detinutului (in sensul metaforic al statutului) detinator de personalitate, a divizarii individului de grup, a nelinistii de complacere si a umorului compatimitor de conjuncturi, este mai mult decat un exercitiu vizionar.

El este o alegere a transformarii unei intense si alienate „franturi de viata” intr-un remarcabil contrabalans cinematografic.

fluier3

2 thoughts on “Eu cand vreau sa fluier, fluier: Pur si simplu, minunat

  1. Am vazut filmul la cinema si mi-a parut rau…era un film pe care sa-l vezi pe HBO cand vine la TV dar mi-a parut si bine ca am ajutat putin de tot cinematografia romaneasca (pentru ca mi-am convis si 6-7 prieteni sa mearga cu mine la film).

    Nu sunt expert in cinematografie dar nu mi-au placut timpii morti prea lungi din film (minimalismul asta romanesc care ma dispera ca si in politist adjectiv), interpretarea a fost foarte buna, mi-a placut mult dar filmul in general …mai slabut…pentru mine undeva de la mediu in jos dar peste Politist adjectiv.\

    As vrea sa vad si eu FILME romanesti cum a zis cineva la interviul online a lui Corneliu Porumboiu: „Pe cand un film frumos, nu doar bun?”

    Pana acum, Nae Caramfil, este singurul care mi-a satisfacut dorintele in ceea ce priveste cinematografia romaneasca, astept si altii ca el.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top