You are here
Home > Featured > Un haos (mai mult sau mai putin) linistit

Un haos (mai mult sau mai putin) linistit

Astazi mi-am propus (si am reusit in cele din urma) sa vad alte 5 filme la TIFF 2009. Vizionarile pentru mine au inceput la ora 11,00 la Cinema Republica unde era programat Revansa.

tiff_revanche

IRINA POTAPENKO in Revansa.

Revansa / Revanche (Austria 2008, 121 min, r. Gotz Spielmann)
Revansa este prezentat la TIFF in sectiunea Supernova, si este povestea tragica de dragoste dintre o prostituata venita din Ucraina (Tamara – interpretata de Irina Potapenko) si un tip (Alex – interpretat de Johannes Krisch), “baiatul” de incredere al sefului, bun la toate.
Alex se hotaraste intr-o zi ca pentru a putea trai in pace alaturi de Tamara sa jefuiasca o banca. Toate bune si frumoase, numai ca in momentul cand cei doi ar trebui sa fuga cu banii, un politist, vrand sa traga in cauciucuri, o impusca mortal pe aceasta. El scapa, dar are ganduri de razbunare. Cand afla ca politistul este vecin cu el in orasul in care traieste tatal lui se hotaraste sa-l spioneze pe acesta si sa pregateasca o razbunare.
Filmul trateaza mult problemele psihologice ale oamenilor, in principal cauza si efectul unei actiuni a noastre asupra celorlalti. Extrem de bine construit, si cu niste personaje foarte umane, a fost o reala placere in aceasta dimineata sa primim un thriller care merge direct la inima.
De altfel, ceea ce declara si regizorul filmului, este insasi esenta filmului, pe care daca aveti sansa sa-l vedeti, nu ezitati.

tiff_revanche2
JOHANNES KRISCH in Revansa.

Iata ce spune regizorul, Gotz Spielmann despre filmul sau: “Revanche este plin de emotie, asa cum sunt toate filmele mele. Personajele cauta, subconstientul lor e dominat de sentimente precum iubirea, durerea, dorinta de razbunare, dorul, singuratatea, afectiunea si compasiunea. Imi plac filmele emotionale si dispretuiesc kitschul si sentimentalismul care inseamna manipulare, escapism”.
Bine spus, dle Spielmann!

A urmat apoi la 14,30 la Cinema City din Iulius Mall o comedie maghiara, Noroc chior. Am luat asadar maxi taxi-ul special Nescafe / TIFF care face legatura din ora in ora intre Cinema Republica si Cinema City. Am avut onoarea sa fiu singurul din masina, si la ducere si la intoarcere.

tiff_mazliafis

Noroc chior / Mazli / Fluke (Ungaria 2008, 88 min, r. Tamas Kemenyffy)
De ceva vreme descopar ca filmele maghiare devin din ce in ce mai bune, si astazi am avut placuta supriza sa descopar o comedie la care sala a ras pe saturate, cu niste personaje savuroase.

tiff_mazli

Personajul principal din Noroc chior.

Satul Ogyarmat este un sat amarat de la granita Austro-Ungara. Personajul principal este un batran care, nemaiavand nici o bucurie de la viata, se hotaraste sa se spanzure. Numai ca dupa ce isi sapa groapa si se arunca in gol, craca se rupe si in groapa pe care a sapat-o descopera o adevarata mina de aur: o conducta aflata sub cimitir unde se gaseste benzina! El se hotaraste ca aceast noroc ar fi o sursa extraordinara de venit pentru sat – sa vanda benzina.
Antrenand tot satul in aceasta nebunie, el va face o gaura in conducta, curand tot mai multi oameni venind sa cumpere, la negru, benzina de la micii intreprinzatori. Numai ca respectiva conducta apartine unui mare trust, iar cei de acolo vor trimite o echipa sa vada ce se intampla si de ce au pierderi „pe traseu”…
Lucrurile scapa de sub control in aceasta comedie dementiala in care nici macar trupele SWAT nu se pot abtine de la a bea o cafea, in timpul unei operatiuni! Absolut dement si totalmente haios, Noroc chior este prima comedie de la TIFF in care am ras pe saturate.

Am ramas la Cinema City pentru a revedea un film pe care l-am vazut prima data la Berlin anul trecut si care mi-a placut la nebunie.

tiff_caoscalmo

NANNI MORETTI in Haos linistit.

Haos linistit / Chaos calmo / Quiet chaos (Italia 2008, 107 min, r. Antonello Grimaldi).
Despre acest film am mai scris cand l-am vazut la Berlin, dar reiau, pentru ca aceasta pelicula merita toata atentia.
Drama descrie momentele emotionale prin care trece managerul Pietro (Nanni Moretti, exceptional!) in perioada urmatoare mortii sotiei lui, Laura. El se simte vinovat ca n-a fost langa ea in momentul in care a murit, el fiind atunci impreuna cu fratele lui pe plaja, unde au salvat de la innec doua femei.
Pietro ramane sa-si ingrijeasca de unul singur fetita de 8 ani Claudia. Ea devine centrul atentiei sale. In fiecare zi, el isi asteapta fata in fata scolii, asteptand sa termine orele. In fiecare zi, el sta in parcul din fata scolii, se plimba, se duce la cafeneaua din colt, si incepe sa cunoasca aproape toti vecinii. Unul chiar il invita intr-o zi la o portie de spaghete (mi-a facut o pofta teribila de spaghete acea secventa!)…
Comportamentul sau atrage atenia colegilor si prietenilor care vin zilnic la el incercand sa-l consoleze, dar terminand prin a-si descarca fiecare propriile griji.
 
Filmul, bazat pe romanul cu acelasi nume de Sandro Veronesi (aparut si la noi la Editura Rao sub numele Haos calm), este o productie remarcabila in care Nanni Moretti straluceste alaturi de Isabella Ferrari si Valeria Golino.

Pentru urmatorul film, m-am deplasat la Republica, Gomorra incepand la ora 20,30.

gomorrah1

Imagine din Gomorra.

Gomorra / Gomorrah (Italia 2008, 137 min., r. Matteo Garrone)
Chiar daca l-am evitat anul trecut la Cannes din cauza subiectului care nu m-a atras deloc, am spus sa-i acord o sansa acum la TIFF. L-am vazut asadar intr-o sala Republica plina ochi, in care oamenii nu mai aveau loc unde sa stea. Destul de ciudat, avand in vedere ca filmul este de ceva vreme la cinema. Inca o dovada ca un festival trezeste atentia oamenilor pentru niste filme care altfel (poate) ar trece neobservate.
Filmul prezinta 5 povesti dramatice care se intersecteaza. Locuitorii din Napoli si Caserta sunt in permenenta nevoiti sa se supuna regulilor Camorrei – o mafie puternica si care controleaza absolut pe oricine si orice.
Despre film, mai pe larg puteti citi cronica colegului meu, Sebastian Ceolca, de aici de pe blog.

Ultimul film de azi a fost altul pe care l-am evitat la Cannes anul trecut, si am recuperate acum…

tiff_hunger

Imagine din Hunger.

Foame / Hunger (Marea Britanie / Irlanda, 96 min, r. Steve McQueen).
Nu stiu ce as putea spune despre el, pentru ca sincer filmul nu mi-a placut foarte mult (poate si din cauza orei inaintete la care l-am vazut – 23,30…).
Dar, fara indolala este un film care nut e poate lasa indiferent, poate numai si pentru simplul fapt ca doreste (si reuseste!) sa te zguduie putin.
Desi s-au mai facut multe filme pe aceasta tema, pentru mine un clasic ramane Carandiru (un film brazilian din 2003 regizat de Hector Babenco, care efectiv m-a dat peste cap cand l-am vazut).
Revenind la Hunger, regizorul Steve McQueen (nu are nici o legatura cu actorul cu acelasi nume!) ne serveste o poveste tragica. Inchisoarea Maze din Irlanda de Nord a anului 1981 este pentru detinutii republicani un adevarat iad pe pamant. Intre revolte, sange si umilinte, liderul republicanilor Bobby Sands se hotaraste sa protesteze intr-un ultimo fel: greva foamei. Filmul a castigat Premiul Camera d’or la Cannes in 2008. Recomandabil, pentru amatorii de seriale gen Oz, si mai putin pentru fanii Prison Break.

Ziua s-a incheiat pe la ora 2,30 noaptea cand in sfarsit am reusit sa adorm.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top