You are here
Home > Featured > Tacerea Lornei: Cand scopul nu scuza mijloacele

Tacerea Lornei: Cand scopul nu scuza mijloacele

Le silance de Lorna (Tacerea Lornei) pare a fi reflexia consecventei cinematografice a fratilor Jean Pierre si Luc Dardenne, un produs definitoriu, un mix a tot ceea ce au realizat acestia pana acum, desi functioneaza excelent ca o drama de fictiune, de sine statatoare, mai ales pentru cei care nu au vazut pana acum vreun film al fratilor belgieni.

lornaafis

Tematicile filmelor lor, toate se regasesc aici: emigratia si incertitudinea moralei fiului Igor din La Prommesse (1996), emotiile coplesitoare ce fac sa paleasca orice realism tocmai prin lipsa oricaror scrupule si sentimentalisme ale protagonistei din Rosetta (1999 Palme D’Or ), tonul agresiv surprins filmic, pe alocuri, cu camera de pe umar si aceeasi lupta cu propria morala din Le Fils (2002), dar si proliferarea suspansului domestic / conjugal din L’enfant (2005 Palme D’Or).

Nicidecum comercial ori manierist, dar nici patimas si direct implicat intr-o asa zisa “intruziune” in viata sociala a unei clase de mijloc sau de jos cinema-ul fratilor Dardenne – caci putem vorbi despre unul – a deconspirat fara a specula mizeria umana intr-un mod original si artistic folosindu-se de lait-motive precum banii, teluri personale si impliniri sufletesti.

lorna1

In Tacerea Lornei, un mariaj aranjat menit sa aduca pe de o parte cetatenia belgiana albanezei Lorna, iar pe cealalta satisfactia materiala a unei retele restranse ce sta in spatele acestui aranjament – formata din “tutorele” Fabio, iubitul Lornei, Sokol si rusul Andrei ce urmeaza a profita si el la randul sau contra cost de pe urma cetateniei belgiene, de data asta de partea Lornei – naste o victima; pe Claudy, sotul Lornei, un narcoman cam prea binevoitor si subiectul unui complot al acestora mai mult modelat dupa imprejurari decat elaborat.

Persista o idee grabita, rezultat al unui efect imediat, e drept, oarecum impusa de scenariu si anume ca Arta Dobroshi, in rolul Lornei duce pe umeri greul filmului, lucru doar partial adevarat.

lorna2

Ea este fenomenala intr-o raceala sufleteasca ce se transforma rapid intr-o toleranta nevoita si dezgust pentru sotul formal Claudy, dar si printr-un limbaj exclusiv fizic personificat in automutilari, entuziasmul unei noi posesii (un restaurant) si o tulburatoare scena de sex.

Insa scenariul fratilor Dardenne are un as in maneca, mai bine zis trei, pe care ii foloseste nu numai pentru a demola orice posibila previzibilitate a actiunii in curs de desfasurare (pe care nici rolul lui Dobroshi nu o mai putea evita) ci si pentru a transforma drama intr-un psiho-thriller cu alura usor hitchockiana.

Trei mici salturi temporale, abrupte si surprinzatoare, fracturi ale cursului narativ, sunt presarate in film – prelungirea acestor momente ar fi fost perfecta – sporind intensitatea si suspansul in portii generoase prin vindecarea rapida de droguri al lui Claudy/moartea sa si vestea ca Lorna este insarcinata.

Dar acest suspans este precedat de scene lungi, indicii subtile, pregatitoare, sarcini si ale rolului bun al Artei Dobroshi, pentru ca in final spectatorul sa fie surprins, socat, de niste uneltiri de care el nu a stiut decat vag.

Scenariului bine temporizat fratii Dardenne aduc de data asta o regie clasica, cuminte, fara extravagante si inovatii ca in trecut, dar filmat mult in interioare de camere insa voyeurist in spatiul personal al Lornei, tehnica ce atrage dupa sine o experimentare vizuala si minutioasa a protagonistei, dar si din perspectiva emigrantilor si a universului relativ restrans in care traiesc acestia.

lorna3

Studiu complex de personaj, cu centrul greutatii axat pe subiecte grele precum depasirea voita a propriilor bariere morale, obsesia realizarii unui viitor prin orice mijloace si puterea de a decide asupra dreptului de a exista a unor oameni, Tacerea Lornei, isi gaseste “gazda” perfecta in Arta Dobroshi, la fel cum si-a gasit-o in Emile Dequenne din Rosetta.

Un clasic veritabil, imbelsugat lingvistic, foarte bine realizat si interpretat, dozat semnificativ cu scene de suspans si rasturnari bruste de situatii Tacerea Lornei expune mijloacele pe care unii oameni sunt dispusi sa le parcurga pentru atingerea unei fericiri personale, ca mai apoi, sa fie devastati de scopul final, atins, la care acestia au sperat tot timpul.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top