You are here
Home > Featured > Sitges 2009: The Hurt Locker, material de Oscar

Sitges 2009: The Hurt Locker, material de Oscar

Se pare că nu am fost deloc inspirat cînd am ales varianta mai ieftină, de a sta în Barcelona. Da, e doar o jumătate de oră între Barcelona și Sitges, dar dacă pui la socoteală și alergatul după tren sau autobuz și așteptarea, se strîng peste două ore pierdute pe zi, mult prea mult în condițiile în care nici nu prea știu ce să aleg din numeroasele filme sau evenimente, de frică să nu scap ceva important. Mai mult, după miezul nopții, cînd toată lumea se retrage în baruri, cafenele sau la proiecțiile nocturne, eu trebuie să fug să nu pierd ultimul autobuz spre Barcelona. Alergătura asta m-a făcut să ratez și două din evenimentele de ieri la care speram să ajung, master class-ul Building Metropia și conferința de presă a lui Vincenzo Natali.

mic02-splice_vincenzo_natali

Regizorul Splice, Vincenzo Natali

Am ajuns la Sitges imediat după prînz, la timp să prind un film numit Timer. Prezentat ca o comedie romantică SF, singura parte SF e doar premisa: un dispozitiv numit Timer, ce îți spune cu precizie cîte zile mai ai pînă ajungi să-ți cunoști sufletul pereche. Asta e tot. În rest, filmul e o comedie romantică simplă, dar plăcută, cu personaje peste medie și multe situații interesante, plus necesarele clișee. Totuși, un film OK.

Apoi a urmat un film de la care aveam mari așteptări, Valhalla Rising. Noul film al lui Nicolas Winding Refn este o afacere ultra-violentă setată în secolul 12, ce prezintă povestea unui grup de vikingi în călătorie către Ierusalim. Refn folosește cadre simple, dar efective, deloc arătoase însă foarte realiste, mai ales în ceea ce privește luptele și crimele. Cîteva din scenele violente au dat naștere unor ropote de aplauze în public (aici la Sitges, lumea aplaudă nu doar la finalul filmului, ci și pe genericul de început, și la orice scenă șocantă sau foarte violentă). Personajele vorbesc rar, dar probabil ar fi fost mai bine să nu vorbească deloc – dialogurile sînt înfiorătoare și înfiorător de lente. Ăsta e unul din puținele lucruri ce nu mi-au plăcut la acest film. Devine extrem de enervant ca după fiecare 3-4 cuvinte spuse de cineva să trebuiască să aștepți 20 de secunde pentru următoarele 3-4 cuvinte. Totuși, și acesta a fost un film OK.

the-hurt-locker-2009-14866-39093333

Alergînd către Oscaruri

Al treilea film văzut a fost și cel mai bun. The Hurt Locker este o dramă de război extrem de apreciată, în regia lui Kathryn Bigelow, ce prezintă ultimele două luni din Irak ale unei echipe de geniști americani. Personaje extrem de puternice și bine construite sar de la o scenă tensionată la alta, în această capodoperă ce reinventează filmele de război, cînd credeai că nu se mai poate spune nimic nou despre acest subiect. Filmul este senzațional, de la regie, scenariu, jocul actorilor, pînă la recrearea fidelă a locațiilor irakiene și a atmosferei tensionate din zonă. Este unul din acele filme rare în care fiecare scenă tinde la perfecțiune, iar tu, ca spectator, aproape că îți dorești să nu se mai termine, o senzație pe care nu am mai avut-o la un film de la No Country for Old Men al fraților Coen. Criticii americani sînt deja în genunchi în fața filmului, și nu m-ar mira ca, în februarie, același lucru să-l facă și Academia.

splice

Yummy

Ziua s-a încheiat cu un film horror (FINALLY!), pe nume Splice, în regia lui Vincenzo Natali, cel ce în urmă cu ceva vreme uimea lumea cu un SF low-budget de excepție, pe numele său Cube. Un cuplu de oameni de știință (Adrien Brody și Sarah Polley) se joacă cu genetica, creînd un monstru cu ADN de om, ce ajunge să crească precum un copil și să devină din ce în ce mai uman. Lucrurile se complică, evident, însă povestea rămîne interesantă pînă la final și nu cade în niciun moment în penibil sau predicitibilitate. De altfel, o mare parte din film nici nu e horror, ci o dramă ce analizează în detaliu cele două personaje principale ale sale, cu defectele și ambițiile lor, precum și relația dintre ei. Ceea ce diferențiază acest monster movie de altele este că, aici, creatura nu este doar ceva de care trebuie să fugi, ci un  personaj în sine, iar asta dă poveștii o adîncime complet necaracteristică genului – o poveste ce alunecă frumos, pînă la finalul mulțumitor și extrem de intens.

Timer 7/10, Valhalla Rising 6/10, The Hurt Locker 10/10, Splice 8/10

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top