You are here
Home > Featured > Sitges 2009: Prima zi, prima revelatie

Sitges 2009: Prima zi, prima revelatie

Prima mea zi aici la Sitges (a cincea a festivalului) – și ce zi grozavă. Primele impresii sînt extraordinare. Festivalul este cu adevărat de excepție, un eveniment major ce mobilizeaza întreraga zonă și umple orășelul de la malul mării cu mii de fani din toată zona. Organizarea e absolut perfectă, lista de filme impresionantă, oamenii prietenoși, iar calitatea proiecțiilor – cel puțin cele pe care le-am văzut pînă acum, la Auditorium – este incredibilă, o diferență absolut uriașă față de haosul de pe ecranele din România.

micphoto

Intrarea în Auditorium

Luni dimineață, imediat după ce mi-am ridicat acreditarea (și cu ea geanta Sitges, catalogul, și o grămadă de pliante), am început maratonul primei mele zile de aici. Primul film: o dramă polițistă cu Nicolas Cage în rolul principal, Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans, despre un polițist dependent de droguri ce folosește orice metodă ilegală posibilă pentru a rezolva cazurile și a-și obține cocaina. Filmul e sec și tipic – un caz normal cu investigarea unor crime, traficanți de droguri, turnători, tot tacîmul. Ceea ce e cu adevărat deazmăgitor e Cage, care are un rol peste medie (și cu siguranță peste ultimele sale filme), însă este la fel de inexpresiv precum în toate filmele sale din ultimul deceniu. Eva Mendes are un rol ceva mai facil, însă o portretizează cu succes pe prietena prostituată a lui Cage. Filmul e sumbru și întunecat, ceea ce e în principal meritul lui Herzog, ca de altfel și pentru puținele scene cu adevărat reușite din film.

micphoto3

Afișe în Sitges

Nimic remarcabil nici la a doua proiecție a zilei, însă măcar de data aceasta e vorba de o dramă irlandeză low-budget, cu ceva elemente supranaturale. The Eclipse spune povestea unui scriitor irlandez ratat ce se îndrăgostește de o romancieră londoneză de succes, în timp ce este bîntuit atît de amintirea soției sale decedate, cît și de o fantomă ce pare că s-a stabilit în casa lui. Filmul este lent și simplu, cu puține momente memorabile și puține sperieturi, însă cele care apar pe neașteptate sînt extrem de bine făcute – am sărit efectiv din scaun de vreo două ori. Păcat că restul filmului e sec și plictisitor.

Al treilea film: Metropia, o superbă poveste SF semi-animată, setată într-un viitor post-apocaliptic nu foarte îndepărtat, în care o corporație uriașă încearcă să pună stăpînire pe gîndurile tuturor europenilor. Asta pînă cînd apare eroul nostru, un individ normal, ce dă peste niște adevăruri și nu se lasă pînă nu află toate răspunsurile. Filmul e o coproducție suedezo-daneză, însă vocile sînt de Hollywood, în frunte cu Vincent Gallo și Juliette Lewis. Povestea e foarte interesantă, personajele la fel, însă ceea ce scoate filmul în evidență este aspectul său excepțional – o combinație ciudată de live-action și animație, și un viitor creat superb, ultra-întunecat și stilizat.

mic09-mrnobody_jaco_van_dormael

Jaco Van Dormael, regizorul Mr. Nobody

A urmat revelația zilei, Mr. Nobody, un film despre care nu știam nimic cînd am intrat în sală. Ador situațiile în care intru la un film fără să știu nimic despre el, pentru că recompensa cînd dai peste o capodoperă este mult mai mare decît atunci cînd te aștepți ca filmul să fie bun. Primele 5 minute sînt atît de intense și interesante, și, mai ales, atît de spectaculoase vizual, încît am fost prins instantaneu și nu am mai clipit pe parcursul celor 2 ore. Filmul prezintă alegerile pe care un copil le poate lua la un moment de răscruce al vieții, și cum aceste alegeri îi vor influența viitorul. Simplu, nu? Nu chiar. Regizorul Van Dormael amestecă totul atît de perfect, încît îți ia ceva timp pînă pricepi ce se petrece. Diverse puncte în timp, și diverse căi pe care o poate lua personajul, sînt împreunate într-o mare de posibilități, vise, speranțe, temeri și multă imaginație. Aspectul filmului este incredibil – nota 10 pentru directorul de imagine Christophe Beaucarne. Nota 10 și pentru Jared Leto, care continuă să surprindă și să aleagă roluri complet neconvenționale, și să refuze constant mirajul stereotipurilor hollywoodiene. Filmul e un must-see, favoritul meu de pînă acum aici, la Sitges.

mic05-les_derniers_jours_du_monde_sergi_lapez

Sergi Lopez, actor din Les Derniers Jours du Monde

După gala premiilor Melies, în care Martyrs a primit premiul pentru cel mai bun film european fantastic al anului trecut, a urmat ultimul film al serii (pentru mine, pentru că proiecțiile continuă pînă spre zori). Les derniers jours du monde este o penibilă încercare franceză de a crea o poveste romantică atrăgătoare pe fundalul sfîrșitului lumii. Problema e că nimic nu e atrăgător la acest film. Credeți-mă, cînd nu ești în stare să faci un film interesant despre sfîrșitul lumii, ceva nu e în regulă. Am ieșit din sală după mai puțin de o oră – ceea ce fac extrem de rar, însă nu aș mai fi suportat nicio secundă din povestea unui francez părăsit de nevastă ce-și caută amanta cu disperare în timp ce lumea se prăbușește (complet nespectaculos) în jurul lui.

Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans 4/10, The Eclipse 5/10, Metropia 9/10, Mr. Nobody 10/10, Les derniers jours du monde 2/10

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top