You are here
Home > Featured > Regizorul Radu Potcoava: „Trecutul nostru, ca popor, e plin de chestii foarte interesante. Pacat ca nu le spunem.”

Regizorul Radu Potcoava: „Trecutul nostru, ca popor, e plin de chestii foarte interesante. Pacat ca nu le spunem.”

Radu Potcoava s-a nascut pe 11 iulie 1978 in Bucuresti. A absolvit in 2001 Universitatea Hyperion, Specializarea Regie Film – T.V. In 2006 si-a luat Masterul in Dramaturgie de Film, la Binger Filmlab, Amsterdam.

In 2001 a regizat scurt metrajul Aceeasi gara pentru doi, film primit extrem de bine de public si prezentat la Festivaluri Internationale de film de la Namur si din Londra, fiind prezent si in doua Festivaluri Internationale de la noi DaKino si CineMAiubit.

In 2006 regizeaza lung metrajul Happy End, un film politist in care au jucat, printre altii, Mircea Diaconu, Daniela Nane, Serban Ionescu si George Alexandru.

radupotcoava1

Regizorul RADU POTCOAVA.

Anul trecut a filmat cel mai nou scurt metraj al sau: Danut pleaca pe vapor. Scurt metrajul a participat deja in competitii la cateva Festivaluri Internationale de Film: IPIFF, NexT din Romania, si in Festivaluri din Marea Britanie, Germania si Olanda.

In continuare, iata un interviu exclusiv acordat CineFan.ro de catre regizorul Radu Potcoava.

Emanuel Lazarescu: Cum ai ajuns sa faci regie, de unde aceasta pasiune?
Radu Potcoava
: De la tata (Calin Potcoava, inginer de sunet) care ma tot lua cu el de mic pe la filmari… am cam stiut ca vreau sa fac film de pe la vreo 10 ani. Initial am vrut imagine… dupa aia, am aflat ca trebuie sa invat fizica… si am zis ca nu. Am fost incurajat de… nu mai stiu cine, care mi-a zis: “De ce imagine? Fa-te regizor, sa fii tu seful!”. De acord. Si m-am facut regizor (rade). Iar pasiunea pentru film a pornit dintr-o… nevoie. Nu mi-a placut sa citesc niciodata. Si preferam sa vad filmul, nu sa citesc cartea (rade). La scoala mereu minteam cand ma intrebau: “Ai citit cartea, Potcoava?”. Ziceam da. Eu de fapt vazusem filmul. Si usor, usor am inceput sa imi cultiv gustul pentru filme. Sa ma prind de ce unele sunt bune si altele proaste, etc

Emanuel: Primul film pe care l-ai regizat e Acceasi gara pentru doi, nu?
Radu
: Da, e un scurt metraj pe care l-am facut la cateva luni dupa ce am terminat facultatea. Am castigat cu el la CNC, am aflat de ziua mea, si dupa o zi de cand absolvisem facultatea…  Aceeasi gara pentru doi e povestea unui copil de 8 ani care pleaca sa isi caute tatal, pe care nu l-a mai vazut de cand avea 2 ani.  Deh, eram eu mai “sensibilos” pe vremurile alea.

Emanuel: Ce s-a intamplat cu Aceeasi gara pentru doi? A participat la ceva festivaluri?
Radu
: Da, a fost selectat la Namur, Londra, Wunsiedel, Mannheim, Hull si la ale noastre care erau pe atunci: DaKino si CineMAiubit. La CineMAiubit in afara concursului, ca nu mai eram student. Imi aduc aminte ca intr-o zi m-a felicitat administratorul blocului, ca il vazuse pe TVR 2, parca.

Emanuel: Dupa acesta a urmat debutul in lung metraj… cum ai ajuns sa regizezi Happy End?
Radu
: Din greseala, si la propriu si la figurat. Cu Alexandru Iclozan lucrasem un pic la Aceeasi gara pentru doi, facusem pregatirea impreuna. Si intr-o zi mi-a dat un scenariu, adica Happy End. Avea ganduri mari cu el, sa faca un film politist smecher. Sa revigoreze cumva filmul de public. M-a atins, recunosc. Am citit scenariul si i-am spus ca intentia lui ca producator e buna, scenariul nu prea. Dar il putem rescrie. A zis OK. Am intrat in concurs cu scenariul ala subtirel, care Paradox-al, a luat. Urma sa il rescriem. Numai ca intre timp a aparut domnul scenarist, care a zis ca scenariul e genial si ca nu se schimba nimic. Iclozan a acceptat, si practic am avut doua optiuni: ori sa incerc sa il scot din filmare, ori sa renunt la lung metrajul de debut. Greu, dupa 3 ani de publicitate… aveam un chef sa fac film…. de nu-ti spun. Am zis ca da, continuu, aici am gresit. Si imi dau cu tesla si acum (rade).

radupotcoava3

Radu Potcoava alaturi de Mircea Diaconu pe platorurile de filmare de la Happy End.

Emanuel: Am inteles. Filmul pana la urma a iesit pe ecrane, si dupa vreo saptamana… a si disparut. Cum ai reactionat la asta?
Radu: Iti dai seama ca nu mi-a picat deloc bine. Dar, pe de-o parte, am inteles. Filmul nu era un debut reusit, nu poti avea pretentii de la public sa vina sa il vada. Desi, poate, cu un pic mai multa promovare…. asta e. Am mers inainte. M-am dus la Binger, in Amsterdam, sa invat sa scriu scenarii, dupa experienta cu Happy End. Si m-am gandit la vorba aia celebra din cinematografie, ca al doilea film e mult mai important decat debutul.

Emanuel: Sa inteleg din ce mi-ai spus mai sus ca tu ai si filmat multe reclame… Ai filmat spoturi inainte de a face film?
Radu
: Nu. Eu le scriam, eram copywriter. De fapt, nu prea am lucrat la spoturi. Mai mult pe print si radio. Era agentia mica, n-aveam noi clienti de n-spe mii de spoturi pe an. La spoturi am lucrat asistent vreo 3 ani, in facultate. Cu Muntean, cu Bose (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace) si cu niste regizori straini.

Emanuel: Dupa Happy End ai luat o mica pauza, am inteles ca ai fost si pe la Berlin….
Radu
: Da. Cum ti-am zis, mi-am propus sa invat sa scriu. Am fost la Binger, in Amsterdam, unde am facut un master in dramaturgie de film. Iar cu scenariul dezvoltat acolo, am aplicat la Nipkow Programm in Berlin si am luat o bursa de dezvoltare de 4 luni. Pana la urma, am stat 6 luni (rade). Dar, de facut pauza…. nu prea. Scenariul lui Danut pleaca pe vapor e scris la Amsterdam. La el m-a ajutat Tudor Voican, care atunci era in Canada. A fost caterinca (rade copios). Nu prea ne puteam suna, din cauza fusului orar. Am vorbit, pana la penultimul draft, numai pe mail. Dupa aia, Slava Domnului, ne-am intalnit in tara, la Ruine (cine isi mai aduce aminte…) si ne-am pus la punct.

radupotcoava4

Radu Potcoava in Berlin la Poarta Brandenburg.

Emanuel: Deci ai scris un scenariu despre un roman si o intamplare „romaneasca” in strainatate… Asta era urmatoarea intrebare, despre Danut. Spune-mi cate ceva despre acest scurt metraj.
Radu
: Cum ai spus si tu, mi-am propus sa fie foarte romanesc. Iar asta e foarte romanesc: sa auzi ca pleaca cineva afara, si sa incepi sa ii ceri chestii sa-ti aduca… de parca la noi nu s-ar gasi. Inca exista fascinatia asta a Occidentului. Si inca avem tripurile noastre cu: Cola Cola, Marlboro, etc. – care la ei sunt “marfa” rau, adevarate, iar la noi sunt niste stifturi (rade). De aici a plecat totul. De fapt, de cand un amic bun mi-a cerut sa ii aduc din Amsterdam un bulb de lalea olandeza “original” (rade in hohote). Iar la aeroport, la intoarcere, am descoperit ca bagajul de mana (in care erau numai cadouri) avea mai mult de 10 kg, asa ca a trebuit sa mai mut din ele in bagajul de cala. Atunci mi-am zis: “Danut asta al meu, care pleaca in America… o sa vina cu tirul acasa si tot n-o sa fie bine”.

Emanuel: Spune-mi in doua cuvinte despre povestea din film, despre ce e vorba in el.
Radu: E vorba despre un baiat din Berceni, Danut, care lucra la o saormerie de cartier, si printr-o minune a reusit sa prinda un job de cleaner pe un vas luxos de croaziera din State. Bineinteles, toti din jurul lui au inceput sa-si faca vise, cum ca viitorul lor va fi realizat, si au inceput sa apara listele de cadouri. Iar visul romanului, de a trai in lux pe seama altuia / pe munca altuia, incepe astfel sa prinda contur.

radupotcoava2

Radu Potcoava pe platorurile de filmare de la Danut pleaca pe vapor.

Emanuel: Cum ai ales titlul in romana, Danut pleaca pe vapor si cum a ajuns el in engleza Tiger Danny? Ce inseamna?
Radu
: Cel din romana a fost prima chestie care mi-a venit in cap. Mi s-a parut ca suna haios-infantil, asa. Cum e de altfel si subiectul filmului. Cel in engleza a aparut din cauza ca, daca as fi tradus titlul romanesc, iesea o varza. Trebuia un titlu alternativ. Ideea cu Tiger Danny a venit in timpul filmarii de pe Magheru (una din secventele de masina in trafic). I-am spus secundei mele de Tiger Danny, si a ras … si asa a ramas numele. Tiger e Tiger pentru ca prietena lui Danut il alinta pe acesta “tigrisor”. Iar el de fapt e un pampalau (rade). Deci e un clasic double meaning. Evident doar dupa ce vezi filmul. Bine. Mie imi plac foarte tare filmele cu Bruce Lee, sunt fan. Iar Tiger Danny duce si spre zona aia. deci… mi-a placut.

Emanuel: A fost greu sa gasesti un producator pentru Danut?
Radu: Da. M-am batut vreo doi ani sa fac filmul asta. Cred ca e proiectul la care am tinut si tin cel mai mult. Bine, si pentru Aceeasi gara am mers o iarna intreaga prin zapada si viscol, cautand oameni care sa ma sponsorizeze. Evident nu am reusit. Dar la Danut au fost doi ani. Timp in care am schimbat cateva case de productie, care mai de care mai neserioase. Imi pare foarte bine ca intr-un final am ajuns la Domino, cu care am lucrat mult mai bine decat m-as fi gandit.

Emanuel: Nu a fost ciudat pentru tine ca dupa un film de lung metraj sa revii la scurt metraj? Sau iti plac acest gen de filme, mai scurte? Sau poate conteaza povestea si nu cat de lung este un film?
Radu
: Ciudat nu e. Fiecare poveste are lungimea ei, ca sa zic asa. Daca iti propui sa spui o poveste anume, si vrei neaparat sa o spui, lungimea chiar nu conteaza. Plus ca scurt metrajul e un gen anume, nu un fel de anticamera pentru lung metraj, cum cred unii de pe la noi. Nu e film studentesc, nu e cineclubist. E doar un film cu o lungime mai mica, uneori mai greu de facut decat unul lung. Pentru ca discursul e mai condensate si e mai putin loc de greseli sau de exercitii de stil. Inca sper sa vad intr-un viitor apropiat programe de scurt metraj in cinemaurile din Romania.

Emanuel: Si noi la fel. Cum ai ales actorii? A fost greu?
Radu
: Destul de greu. Am schimbat mai multe variante de distributie. Cu unii actori nu am apucat sa fac pregatire decat vreo saptamana. A fost riscant. Insa m-am bazat mult pe ce facusera ei inainte, si mai ales pe repetitii si discutii individuale. N-are rost sa dau nume, cert e ca atunci cand am scris scenariul, aveam in cap o alta distributie si o alta echipa. Dumnezeu a vrut sa fie asa. Cred ca a fost mai bine cum a iesit.

radupotcoava7

Radu Potcoava la TIFF 2009.

Emanuel: Spune-mi cate ceva despre actorii care au ajuns sa joace in Danut
Radu: In ordinea numerelor de pe tricouri (rade).
Danut – Ionut Adascalitei. Il stiam de la TV, Test de fidelitate, insa am ramas masca atunci cand l-am vazut in Dulcea Pasarii a Tineretii la TNB, jucand rolul principal (Chance) si facand-o foarte foarte bine. Am zis: “Da, asta e un baiat cu care as vrea sa lucrez”.
Natalia – Valentina Popa. N-o stiam. Am vazut-o la casting si mi-a placut foarte tare, fizic aducea foarte tare cu personajul, asa cum mi l-am imaginat eu… am mai pus si noi destul de mult pe costume, machiaj, coafura, etc. si a iesit “de acolo”. La inceput nu prea se intelegea cu zona din care provenea personajul, nu-i venea… desi pare totul foarte natural, e actorie. Vali Popa, ca om, e 180 de grade opusul a ceea ce joaca in Danut.
Piticu – Dorian Boguta. Cine a vazut Moartea domnului Lazarescu… il recunoaste. Un actor superbun, pe care il stiam dinainte. Foarte cooperant, foarte inventiv si in acelasi timp flexibil cu ceea ce-i ceri. La prima intalnire, stia exact ce are de facut pentru personaj, incepuse deja documentarea… ceea ce spune mult despre seriozitatea lui. Mi-a placut mult si usorul lui accent de basarabean, ironia e misto: un basarabean il duce pe Danut la aeroport, prin traficul infernal din Bucuresti, ii arata scurtaturile, etc.
Mama – Victoria Cocias. O actrita cu care am vrut dintotdeauna sa lucrez, foarte larga ca si multitudine de roluri pe care poate sa le acopere, foarte naturala… un profesionist desavarsit, care totusi nu da semn niciodata ca isi face doar meseria. Iar, ne-am inteles foarte repede… vedeam filmul la fel.
Iar Marian – Alin Rosca. Dupa un casting destul de lung de pusti intre 14 si 16 ani, m-am oprit la el. Desi am avut semifinale, sferturi, etc. Era singurul care nu tinea cu Steaua, ci cu Rapid (in film poarta tot timpul tricoul lui Dica) (rade copios). Si, un mare avantaj, statea in Crangasi si mi-a demonstrat rapid ca e “baietas”, si ca poate fi si pe film.
Soferul taxiului – Bogdan Miron – era recuziter la film. Mi s-a parut foarte misto si foarte natural. Dacia Break a lui Danut e a lui (rade). Cum l-am vazut conducand masina aia prin Bucuresti… am zis: “El e! Daca nu Danut, macar taximetristul!”.

Emanuel: Spune-mi cate ceva despre muzica filmului…
Radu: Muzica ii apartine lui Nicolae Guta. Sunt piese deja existente, nu le-a scris special pentru film. Insa… se potriveau perfect cu ce se intampla in film. Ce sa spun? L-am surprins placut, atunci cand am pregatit deja lista cu piese. Plus alte propuneri de rezerva. Nu se astepta probabil ca un regizor sa stie atatea manele (rade copios). Asta e. Nimeni nu e perfect. Mai exista si cineasti manelisti (rade).

Emanuel: Avand in vedere ca ai filmat in Berceni, ai avut ceva intamplari pe la filmari? Cum se intampla de obicei cand filmezi in locatii unde sunt multi vecini…
Radu
: Mai, la locatie nu. Doar in penultima zi, s-au apucat unii sa faca mici in fata blocului. Nu ne-a deranjat, doar ca ni se facuse o pofta… (rade copios) eram si in Postul Pastelui. In oras, insa, a fost jale. Si cel mai tare a fost pe Magheru, unde ne asteptam sa gasim blocaje peste blocaje. Ei bine, nu. In ziua filmarii, am facut pe ceas 47 de secunde de la Universitate la Romana. Pana la urma, secventa aia a picat la montaj….

Emanuel: Nu era conforma cu realitatea… (rad)
Radu: Da… Ah, iar la un moment dat o prietena de-a lui Vali Popa a vazut-o pe strada si nu a recunoscut-o. I-a spus prietenului ei: “Uite-o si pe parasuta asta!”. Vali si-a dat ochelarii de soare jos si au ras amandoua. Mi s-a parut foarte tare.

Emanuel: Filmul deja a participat la cateva festivaluri de la noi si din afara, care au fost reactiile?
Radu: La noi, nu am fost decat la NexT, unde reactia a fost peste asteptarile mele. Oamenilor le-a placut, desi s-au gasit si cativa intelectuali care sa fluiere manelele. Cei de afara… hai sa vedem: reactii foarte bune din UK, reactii foarte proaste din Germania (rade). Nemtii mi-au zis ca nu au inteles nimic din ce se petrece in film, ca e lung si obositor. Le-am explicat eu cum e cu umorul, ei mi-au zis ca nu au ras, ca nu li se pare haios, si s-a taiat discutia: ei sunt ei, noi romanii suntem noi. Ah, si prin Olanda le-a placut. Deci olandezii n-au nicio legatura cu nemtii, daaa? (rade). Administratorul n-a apucat sa il vada, sa zica daca e mai bun ca Aceeasi gara (rade).

Emanuel: Mi-ai spus mai devreme ca esti fan Bruce Lee, si stiu ca ai castigat la un concurs trecut al CNC cu un proiect Bruzli. Ce-mi poti spune despre el?
Radu: E un proiect care de-abia astept sa iasa! Bruzli e porecla personajului principal, un copil sarac de etnie rroma a carui singura sansa in viata e muzica. O sa fie misto. cu muzica gipsy si tot tacamul.

Emanuel: Va fi lung metraj?
Radu: Da. Un film de “atmosfera” (rade). Cum zice Florin Salam la inceputul pieselor: “Sa inceapa atmosfera!”.

Emanuel: In ce stadiu este acest proiect?
Radu
: Lucrez la drafturi. Deci inca in faza de scenariu. Inca schimb, inca am dubii… e prea misto povestea ca sa ma arunc deodata in ea, vreau sa scot ce e mai bun din ea… asa ca o mai las un pic sa se aseze. Mi-am propus sa iasa filmul undeva prin 2010 la sfarsit. Sau 2011 inceput.

radupotcoava6

La TIFF am facut un schimb de ochelari cu Radu pentru un special shooting CineFan.ro

Emanuel: Cu siguranta CineFanii vor fi cu ochii pe tine si vom veni pe platouri.
Radu: Veniti, veniti! de data asta o sa avem micii nostrii. Promit (rade copios).
Emanuel: Asteptam cu nerabdare (rad).
Radu: Mai facuti, sau mai in sange?
Emanuel: Sa fie facuti (rad)
Radu: Asa. Asa. stii care e proba micului? Cum se cunoaste daca e carnea buna?
Emanuel: Nu.
Radu: De la al 5-lea in sus. Daca te arde pe gat, are prea multe condimente. Gen bicarbonat. Ceea ce inseamna ca sunt toate sansele ca acea carne ori sa nu fie foarte proaspata, ori sa fie prea indoita. Eu am cateva locuri, si mananc doar cate 10 (rade). Petrecerea de sfarsit de film de la Danut a avut loc intr-un loc ca asta. Un clasic al micilor din Bucuresti (rade). Pacat ca nu am poze… anyway… asta e.
Emanuel: Vad ca te pricepi la mici…
Radu: Da, pasiune din tinerete, odata cu regia.

Emanuel: Mi-ai spus mai demult si de alte proiecte, extrem de interesante, ce mai ai “pe teava” acum, inafara de Bruzli?
Radu: Pai… numai lung metraje. Ar fi The Leaving Room, cel scris la Binger si Nipkow, care IN SFARSIT si-a gasit un producator foarte bun roman. Leaving Room e despre SIDA in Romania 1994 si despre un copil care se naste aici, in acele vremuri, impotriva unei legi care interzicea mamelor seropozitive sa aiba copii. Our Fathers Had Wings, scenariu care a castigat bursa de dezvoltare oferita de Villa Kult Berlin. O poveste inspirata din viata bunicului meu, despre soldatii de onoare din armata romana si cum s-au purtat ei pe 23 august 1944. Probabil ca va fi o co-productie romano-germana. Inca lucram la asta. Plus alte doua, un fantasy care se va numi in engleza No Way Out, despre lumea dintre viata si moarte. Si inca unul Stay/Go, un ensemble despre ezitarile noastre de a parasi sau nu aceasta lume, atunci cand lucrurile nu merg bine deloc. Oricum, momentan vreau sa ma dedic ceva vreme scrisului… am cateva povesti pe care vreau neaparat sa le spun, ca scenarist. Daca voi gasi si regizorii potriviti, intre timp, va fi minunat.

Emanuel: Deci sa inteleg ca nu vrei sa le regizezi tu pe toate?
Radu: Nuuu. Doamne Fereste! Vrei sa ajung ca Nicolaescu? (rade). Asta iti ziceam, ca incerc sa fac altceva. Alte subiecte, in afara celor asa zise realiste. Chestii un pic mai adanci. Mai altfel, trecutul nostru, ca popor, e plin de chestii foarte interesante. Pacat ca nu le spunem. Si ca ramanem la cateva personaje, un apartament si niste strazi… Ma rog, optiunea fiecaruia.

radupotcoava5

La petrecerea de final de TIFF 2009 a sosit si Radu, asa ca am mai facut o poza pentru CineFan.

Emanuel: Extrem de interesante proiecte, si dupa cate vad, foarte indraznete, asteptam cu interes aparitia lor.
Radu: Mersi, mersi.

Emanuel: In final, un salut pentru vizitatorii CineFan.ro
Radu: Duceti-va la film in sala. Daca se poate, nu la premiera: eu refuz sa mai merg la premiere, si prefer sa dau banii pe bilet. Dati clickuri cat mai multe pe site. Intrati cat mai des. Tot ce e bun si ne place, trebuie ajutat sa existe si maine si poimaine. Torrent-ati ce nu se gaseste la noi. Si uitati-va la filme! Atat (rade).

Emanuel: Multumesc
Radu: Si eu.

6 thoughts on “Regizorul Radu Potcoava: „Trecutul nostru, ca popor, e plin de chestii foarte interesante. Pacat ca nu le spunem.”

  1. LA MULTI ANI RADU !!!!
    Semeni mult cu mama ta…
    Sa ai o viata lunga si filmata in zeci de filme.
    co

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top