You are here
Home > Featured > Public Enemies: Reformare

Public Enemies: Reformare

Inamicii Publici (Public Enemies) este o viziune particularizata a regizorului Michael Mann asupra vietii celebrului gangster american al anilor ‘30 John Dillinger daca privim retrospectiv spre Heat cu care filmul prezinta vadite asemanari: filmarea simultana a personajelor cheie pana intr-un inevitabil moment al intalnirii, confruntarile lungi spectaculos-armate dintre gangsterii spargatori de banci si oamenii legii, durata proiectiei de aproape trei ore (a carui tensiune, aici, nu este reliefata decat in anumite scene), respectul de care se bucura aceste personaje in randul oamenilor pe care ii conduc si bineinteles, tradare.

publicenemies

Michael Mann respecta cu strictete dinamismul estetic al cinematografului de actiune prin jocurile si instabilitatea camerei, dar nu insista, asa cum a facut-o in Heat, pe conturarea puternica si detaliata a personajelor “din prima linie”, fapt ce atrage dupa sine o anumita superficialitate a jocului actoricesc care poate fi, pe buna dreptate, receptata de spectator.

Insa aceasta “vina” ii revine scenariului la care M. Mann a contribuit (dupa romanul lui Brian Burrough) si nu actorilor Johnny Depp, Christian Bale si Marion Cotillard care nu prea au ce juca.

Un bonus inutil, desi efortul merita aplaudat (durata proiectiei i-ar fi permis sa dezvolte) este adaugarea vietii socio-politice pe fundalul marii recesiuni din America anilor ‘30, folosindu-se de ea doar ca de un suport pentru a determina cu exactitate perioada desfasurarii actiunii – scenografia, costumele si existenta lui Dillinger in acel spatiu istoric ar fi fost de ajuns!

public_enemies1

Desi J. Depp contribuie cu o incrancenare faciala tipica unui proscris dominator si posesiv, personajul lui lasa in urma serioase semne de intrebare: Cum se simte in propria piele? Ce-l determina sa fie ceea ce este? sau Cum de este atoatestiutor?, sunt doar cateva dintre enigmele la care M. Mann nu se simte obligat sa raspunda asa cum a facut-o Andrew Dominik in Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford, Jim Jarmusch in Ghost Dog , J.P. Melville (al carui admirator, la fel ca si Jarmusch, il banuiesc de mult ca este) in Bob le flambeur ori Raul Walsh in High Sierra (dar acesta este meritul scenaristului John Huston si e cu totul alta poveste).

Pe de alta parte, platitudinea personajelor – Si atentie! nu a interpretarilor – poate fi pusa pe o noua perceptie a regizorului de a evoca un gangster drept un gangster si nimic mai mult, in ciuda popularitatii sale, dar si a unui politist structurat si personalizat doar in chenarul existential al muncii pe care o face.

Inamicii Publici doar sugereaza starile de spirit prin care trec personajele principale lasand loc, cateodata, dezvoltarii unora secundare precum Baby Face Nelson sau Pretty Boy Floyd, legendari “baieti rai” ai acelei perioade servindu-ne astfel (in)direct o portie din istoria infractionalitatii americane paralela cu lupta continua pentru suprematie a clanurilor din crima organizata, in plin apogeu, tot in acea perioada.

public_enemies2

Agentul F.B.I Melvin Purvis si o tradatoare de origine romana decid soarta sociopatului Dillinger, urmata imediat de cea mai memorabila scena din film: un razboi al nervilor in slow motion cu efect garantat – devastator, dupa finele filmului Manhattan Melodrama.

Deloc neobisnuit prin simpatizarea portretizata a gangsterului popular si populist, M. Mann se foloseste de asta data in Inamicii Publici doar de numele unor actori de prima mana si nu de interpretarea acestora in viziunea sa elegiaca, reformata si arhicunoscuta a gangsterului si politistului, deopotriva.

public_enemies3

Din admiratie si solidaritate pentru un regizor si a filmelor sale de actiune exclusiv machiste dar si de alegerea unui personaj aproape mitologic (aici, si cinematografic) de a viziona un film cu Clark Gable in detrimentul unuia cu Shirley Temple, filmul merita, totusi, vazut mai ales de un public nostalgic si ahtiat dupa personalitati care au ras in fata mortii si legii.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top