You are here
Home > Featured > Prequel & Sequel vs The World

Prequel & Sequel vs The World

De ceva timp, mă-ncearcă o nedumerire, de-acum devenită de-a dreptul mister. Nu, nu unde e Elodia si nici măcar de ce poartă Superman chiloţii peste pantaloni. Neah, astea-s chestii minore. Nu fraţilor, vreau să ştiu şi eu de ce mama naibii toată lumea cineastă, când se plictiseşte, o pune de-un sequel / prequel / spinoff / (mai nou) reinventare. Mă rog, chestia cu reinventarea sună de la început aiurea, da’ nah…

Tot mai des ne lovim de a doua, treia (n-a) parte a unui film care, poate la început, a avut succes, a fost chiar ok, dar acum, lungit ca pelteaua, nu mai are nicio savoare, doar se repetă la infinit, din ce în ce mai prost şi inutil. Recunosc, e greu sa vii mereu cu idei noi, dar asta nu e o scuză.

De la slasher-ele în care monstruleţul mare şi rău care-i omoară pe toţi (mai puţin geek-ul şi virgina- ha!) dar el nu moare neam, la comediile tembeluţe gen fraţii Wayans şi- mai ales!- filmele cu super-eroi/ de aventuri, toate revin şi- când credeai c-ai scăpat- revin din nou, mai abitir (şi de obicei mai prost) ca Madonna (hei, ce-i al ei i-al ei!). Să-mi spună şi mie cineva, de exemplu, de ce era nevoie de un al doilea Deuce Bigalow, când primul a fost mai mult decât inutil? Mă rog, dacă e să încep aşa, şi ditai scriitoru’ cu patalama, a se citi Alexandre Dumas, a produs inutilitatea „După douăzeci de ani” deci nu e tocmai nouă isprava.

darkknight

Nu zic nu, sunt şi câteva exemple de sequel-uri cel puţin la fel de bune ca şi prima parte. Primul şi probabil cel mai elocvent exemplu, e recent-lansatul The Dark Knight, care „ia” Batman – Începuturi / Batman Begins fără probleme, probabil datorită unui Heath Ledger ce ne-a arătat puţin cam târziu CÂT poate… Alte exemple ar fi Imperiul Contraatacă / The Empire Strikes Back (cel mai bun Star Wars ever!) şi  cea de-a doua parte a trilogiei X-Men (c-a treia, c-un alt regizor la „volan” a dat chix în mod graţios) Şi, oh da, Kill Bill 2. Pentru că de-aia îl iubim pe Tarantino.

Prequel-ul e fratele geamăn şi la fel de mofturos al mai-sus-menţionatului. Şi cum a văzut lumea că sequel-ul merge, hai s-o facem şi-n sens invers. Ok, asta a sunat kinky, da’ ştiţi la ce mă refer. Cele mai elocvente exemple de „aşa nu!” (sau „oh, Doamne, DE CE?!?”) sunt cele trei prequel-uri Star Wars. Ok, poate nu şi Răzbunarea Sith. Dar, nenea Lucas, de ce aş vrea să văd eu evoluţia lui Anakin Skywalker în Darth Vader când Anakin e un emo-kid frustrat şi enervant la culme, fără nicio legătură cu psycho-ul mega-cool şi care se izbăveşte până-n final din trilogia clasică?

Cam la fel de inutil şi de umilitor pentru psihopatul de serviciu e Hannibal Rising, pentru că Gaspard Ulliel, oricât de frumos şi de talentat o fi el în general, aici nu poate să „intre” în pielea lui Lecter, şi asta pentru că Hopkins E Lecter şi cu asta basta.

indianajoneskingdom

Şi că tot vorbeam de prequel-uri, ştiaţi că de fapt acţiunea din Indiana Jones şi Templul Blestemat / Indiana Jones and the Temple of Doom se petrece înainte de cea din Căutătorii Arcei pierdute / Raiders of the Lost Ark? Şi nu, n-am zis că mi se pare un film prost. Indy nu m-a dezamăgit niciodată (da, m-am distrat pe cinste la ultimul, cârcotaşilor!).

O altă categorie din seria „hai să scoatem cât putem dintr-un film” e cea a spin-off-urilor. Aici intră Regele Scorpion / The Scorpion King, referire la personajul omonim din cea de-a doua Mumie (cam catastrofă, mda). Filmul nu e tocmai vreo capodoperă, The Rock, proaspăt teleportat din ringul de wrestling pe platourile de filmare pe-atunci, nu face cel mai bun rol al lui, dar tre’ să recunosc că mie baiatul ăsta mi-e simpatic foc, aşa că, da, m-am uitat la film fără prea mari probleme. Nu o peliculă necesară, dar bună de văzut  măcar o dată.

În categoria „mai-bine-mă-duc-să-urmăresc-cum-creşte-iarba” aş pune, pe primul loc, Catwoman. Da, încercarea aia jalnică de film în care Halle Berry se face de râs mai tare decât mine cântând. Cred că  Bob Kane s-a jurat că revine ca zombie cu prima ocazie după filmul ăla. Ceva mai bun, dar totuşi descurajator, a fost şi Elektra. Mă rog, nici Daredevil n-a prea strălucit, dar Frank Miller nu are de ce să se plângă cât creatorii frumoasei femei-pisică.

wolverineblog

Eu sunt destul de entuziastă faţă de spin-off-urile din seria X-Men OriginsWolverine şi Magneto. Primul ne arata „nasterea” eroului cu gheare, si in ciuda criticilor nu tocmai favorabile ma tenteaza sa-l vad (cel mai probabil maine), dar al doilea ar putea fi extrem de interesant, mai ales dacă ar apărea Quicksilver şi Scarlet Witch, progeniturile la fel de mutante ale lui Magneto.

Cât despre reinventări, nimic nu se compară cu ce-a făcut Nolan cu seria Batman, pe care practic a luat-o de la zero. Ok, filmele lui Burton mi-au plăcut (mult!), Joel Schumacher merita să fie spânzurat de… ahem… limbă, dar Nolan a dus totul la un alt nivel. Destul de realiste, dar totuşi extrem de cool, cele două pelicule ale autorului lui Memento au înnebunit o lume întreagă, comicbook-geeks şi cinefili de ocazie deopotrivă. Şi cum vrabia mălai visează, eu sper la un film Batman Beyond (sau Batman of the Future cum e cunoscut la noi). Sau măcar la un Justice League, pe care l-au amânat mai des decât amân eu dusul la dentist.

Ar mai fi multe de spus, dar spaţiul (nu, nu e ultima frontieră, sic!) e limitat (adica mai mult ar deveni plictisitor). Categoria remake am lăsat-o intenţionat pe altă dată, pentru că numai cu asta aş umple vreo 20 de numere.

That’s all folks! Măcar de s-ar ghida şi cineaştii după „zicerea” asta şi n-ar mai face atâtea continuări. Eh, speranţa moare ultima (chiar şi după slasheri).

CinefANA over and out.

2 thoughts on “Prequel & Sequel vs The World

  1. „Pe vremea mea…” Hai sa nu fim asa prapastiosi. Exagerezi cand spui ca prequel-urile Star Wars sunt degeaba. Cu siguranta se adreseaza unei alte generatii de „fani in devenire”, dar in nici un caz nu sunt praf in ochi, cu exceptia lui „The Phantom Menace” care l-am considerat pentru varste intre 3-7 ani :).
    Un alt exemplu de prequel reusit este „Star Trek” si as adauga de pe lista mea unu pe care nu puteam sa-l ratez: „Fast and Furious”.

  2. Niciun „pe vremea mea” ca nu am nici 20 de ani, Ghitza! Nu am zis ca sunt degeaba, ci doar proaste. Si da, eu as fi generatia aia careia i se adreseaza. Degeaba. Zilch. Fail. Not impressed.

    Da, Fast and furious e dragut. Star Trek-ul ala nou n-am apucat sa-l vad.

Lasă un răspuns

Top