You are here
Home > Featured > Katalin Varga: Cinema rusesc

Katalin Varga: Cinema rusesc

Ceea ce diferentiaza acest film de altele, in care legea este luata in propriile maini de razbunatori si vigilanti, este motivatia eroinei si premisa scenariului de a-si dezvolta intriga de la baza unei repercursiuni sau unei stari de fapt extrem de minimalizata, sau daca nu, total lipsita de importanta dramaturgica: eroina filmului cauta razbunare pentru ca a fost pedepsita de sot (este aruncata in strada cu fiul ei, Orban, rod al unui viol de acum 11 ani) si vrea sa pedepseasca aspru pe cei ce au siluit-o; se razbuna pentru ca a tacut ascunzand adevarul, nu pentru ca ar fi simtit ori pentru ca ar fi fost impinsa de rascolitoarea ura; se razbuna pentru ca adevarul a fost dat in vileag – zdruncinandu-i din temelii linistea familiala pe care o avea – si ea vrea ca cei vinovati sa plateasca pentru asta, reunindu-si, poate astfel, inapoi familia.

katalinvarga

Tocmai aceasta premisa minimalizata, abia indusa, face ca debutul lui Peter Strickland, Katalin Varga, sa unicizeze motivatia unui erou de a-si face singur dreptate, situandu-se astfel intr-un loc in cinema neocupat pana acum.

Sorbindu-si asadar originalitatea dintr-un factor narativ infim, cam tot ceea ce s-a spus si scris despre acest film, este partial adevarat.

Dintr-o lunga transhumanta transilvanean-carpatina, atat de laudabila putere evocatoare a filmului nu rezida, insa, in prestatia excelenta a actritei Hilda Peter in rolul Katalinei Varga, ci in imagine (de o mare claritate si calitate fotografica), in montajul dens dar fluent si in flancarea unei atmosfere supranaturale misterioase si eliptice, de o coloana sonora apasatoare si nelinistitoare si a stranietatii si stridentei efectelor sonore de fundal, totul in cel mai pur stil filmic est-european, tarkovskyan chiar (luand in calcul si efectele de lumina si intuneric, zgomote si tacere, sobrietatea interactiunii om/natura, etc.), insa usor hiperrealist si bine incopertat in folclorismul maghiaro-roman, fara sa exploateze sau sa speculeze, catusi de putin, asa zisul “conflict interetnic”.

katalinvarga18

De fapt, indiferent de intentii, Peter Strickland zamisleste un film de provenienta nu romaneasca si nici maghiara, cu atat mai putin britanica (alaturandu-ma astfel celor care timid au afirmat asta), ci unul cu radacini bine impamantenite in cinemaul rus, dincolo de Tarkovsky, tocmai in filmele lui Aleksandr Dovjenko (astept, aici, contraziceri,cu conditia ca ele sa fie argumentate) si unde contemporaneizarea povestii – subliniata cu voite si vizibile detalii – nu este decat oglindirea maniei actualizarii unei materii brute, primare, rurale si aproape poetice, ce ar fi putut prilejui o mare reprezentare medievala in cinematograful actual.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top