La conferinta de presa a co-productiei ungaro-romana Katalin Varga, au fost prezenti: regizorul Peter Strickland, co-producatorii Tudor Giurgiu si Oana Giurgiu si actorii principali Hilda Peter, Tibor Palffy, Lazlo Matray si Norbert Tanko.

HILDA PETER la Berlinale 2009 (foto de Cristofor Lazarescu).

Iata cateva din intrebarile la care au raspuns ei, inclusiv doua adresate de mine:

Rep: Spune-ne cate ceva despre filmarile la acest proiect, despre locatii…
Peter Strickland: Am inceput lucrul la proiect in 2004. A fost foarte diferit fata de ce este acum. A fost un proces dificil. A fost frustrant la filmari, foarte multi caini.
Un prieten de-al meu e din Transilvania si de aceea am vrut sa filmez acolo, sunt peisaje extraordinare. Am amintiri placute de acolo.

Rep: De ce ati ales aceast soundtrack – efecte din natura…
Peter Strickland: Era important ca filmul sa fie foarte natural. Ne-a luat mult sa creem toate sunetele. Dar a fost foarte ok. Altfel nu putea fi un film autentic Transilvanean. Nu am vrut ceva in genul Kusturica, am vrut altceva.

TIBOR PALFFY la Berlinale 2009 (foto de Cristofor Lazarescu).

Rep: Cum ati inteles personajul?
Tibor Palffy: Am sa vorbesc in maghiara. Mi-e mai simplu sa ma exprim asa. Toata lumea face greseli in viata. Personajul meu poarta o mare povara. Daca faci o greseala cand esti tanar, traiesti cu ea pana la sfarsitul vietii. Credinta in Dumnezeu este importanta pentru cei ce traiesc in Transilvania. Personajul meu crede in Dumnezeu, dar a facut o greseala si va trai cu ea pana la sfarsitul vietii.

Rep: Ce simte personajul tau?
Hilda Peter: Sa omori pe cineva care te-a violat… e un gand care i-a umblat in minte… Cred ca personajul descopera ca a venit timpul sa priveasca trecutul in ochi.

TUDOR GIURGIU la Berlinale 2009 (foto de Cristofor Lazarescu).

Emanuel Lazarescu: Ce ne poti spune despre finalul filmului?
Peter Strickland: Finalul filmului… da… asa e viata… nedreapta. Ironia este ca finalul este nedrept pentru personajul lui Katalin, dar nu este si pentru personajul pe care ea il omoara. In mintea lui, el este la fel de bun ca si Katalin, el crede ca face ceea ce trebuie. El nu stie trecutul lui Katalin, asa cum nici ea nu stie trecutul lui Antal. Nu stim cine este Antal, poate a avut o copilarie zbuciumata. Cand am vorbit cu Sebastian (Sebastian Marina – n.r.), cel care interpreteaza personajul pe care il ucide Katalin, i-am spus ca el nu este un personaj rau. Bine, arata amenintator, dar este important sa credem ca el face ce trebuie. Aici cand e vorba de razbunare, oamenii buni fac lucruri rele, pentru ca ei cred ca li s-a gresit. Cand am facut filmul, ne-am dat seama ca in multe filme de acest gen, ca de exemplu ale lui Tarantino, sau Irreversible… se arata acest subiect, dar ce lipsea in aceste filme este contra-razbunarea. Toti ne putem imagina cum este sa ucizi pe cineva, daca esti impins spre acest lucru, dar acea persoana pe care o ucizi traieste o viata de nevinovat, are nevasta, copii, deci se creeaza o reactie in lant. Am vrut sa arat ca este un lucru care nu se mai sfarseste niciodata. Il vedem peste tot, te uiti la TV de exemplu la razboaie, la Gaza, la Israel, simtul moralitatii este aruncat in aer. Nu mai poti spune ce e rau si ce e bine, asta am vrut cu acest film. Personajul Antal este unul rau care se transforma in unul bun. La fel, personajul lui Hilda nu poti spune daca este rau sau bun. Totul se amesteca. Stiu ca nu este un final la care sa ramai cu zambetul pe buze, dar pentru mine a fost important sa-mi iau ramas bun de la acest personaj. S-o ucid pur si simplu (rade). Asta-i, viata se intampla oriunde.

Emanuel Lazarescu: Pentru co-producatorii filmului as avea o alta intrebare – Care a fost implicarea romaneasca in acest film si cum ati aflat despre proiect?
Tudor Giurgiu: A fost o potrivire perfecta care a sosit la ceva vreme dupa ce Peter a terminat filmarile. Prima data a intalnit-o pe Oana la Festivalul de la Salonic, in 2007, unde exista un market, Agora pentru proiecte care sunt in curs de dezvoltare sau sunt in stadiul de montaj si cauta finantare pentru asta. Peter era acolo prezentandu-si filmul, si cautand pe cineva care sa fie interesat sa investeasca in el. Oana era acolo si a fost impresionata de proiect. Un strain care sa vina sa filmeze intr-o tara straina, alaturi de prieteni… A simtit ca este o poveste emotionanta si grozava. Revenind la Bucuresti am vazut filmul pe DVD si pentru mine a fost o emotie asa de puternica incat imi amtintesc si acum ca am primit un bilet de la Peter in care scria “Va rog sa va uitati la film, stiu ca nu este terminat si perfect, dar este o parte a sufletului meu”, iar noi am fost atinsi de acest film si ne-am hotarat sa incepem lucrul la aceasta productie, sa gasim finantare. Pentru ca acest film trebuia terminat si nu trebuia ignorat. Asa ca am fost mai mult salvatorii lui. Impreuna am reusit sa realizam toata partea de post-productie si am terminat filmul.
Oana Giurgiu: As vrea sa spun ca pentru mine acest film a fost ca o bila-magnet care se rostogoleste si atrage lucruri bune de la alti oameni. Asta daca ne gandim la tot procesul de filmare, montaj si pana in acest moment. Este un film facut cu multe ganduri bune. Ai mai intrebat de implicarea romana in proiect. Peter le-a dat sansa unor actori romani sa apara in el.

Rep: Ce ati prezentat in filmul dvs. este o tema foarte actuala. Pentru mine insa a fost insultant… O victima a violului, moare la final… ma jigneste… dar filmul mi-e placut.
Peter Strickland: Asta am vrut sa fac, chiar daca jigneste. N-am vrut ca filmul sa aiba final fericit. De ce acest personaj sa traiasca? Nu vroiam sa fac compromisuri si sa am un final fericit. Dar m-a interesat ca personajul rau sa aiba un copil la final. Adica personajul a distrus viata femeii, dar pe de-o parte a si implinit-o – ea are un copil. Tot subiectul asta ca raii sunt rai este etern. Am vrut insa ca lumea sa-l urasca pe acest personaj negativ al meu pe parcursul filmului, si la final sa inceapa sa-l cunoasca si sa simta compasiune pentru el. Am vrut sa enervez spectatorii. Asta e viata. Acum toti suntem fericiti aici, numai Katalin nu e prea bine acum (rade). Stiu ca oamenii vor fi furiosi, dar asta nu e un motiv sa nu arat lucrurile astea, nu? Daca as fi facut filmul din punctul de vedere al sotiei celui ucis de Katalin, atunci alta era perspectiva. Ea era personajul rau. Alt public era ofensat. Cred ca depinde din ce parte privesti problema si e greu sa judecam aceste lucruri. Nu ofer raspunsuri, ar fi gresit din partea mea.

Rep: Cum comentezi ce se intampla in film, referitor la animozitatile dintre romani si unguri?
Peter Strickland: Legat de minoritati, nu pot comenta asta, pentru ca eu sunt jumatate grec, jumatate englez. Am facut filmul intr-o locatie, cu un grup de prieteni, Stiam ca prezentand un roman care omoara un ungur, la un moment dat cineva o sa se ia de mine pe tema asta. Dar daca vezi filmul, mai vezi si romani aparand o unguroaica. Vezi romani batandu-se cu romani… Nu ma simt responsabil pentru nimic. Este o poveste care se poate intampla oriunde. Daca erau munti in regiunea din care vin eu, filmam acolo… Dar Transilvania arata bine in filme, asta e clar. Nici n-ai nevoie de cameraman. Deschizi aparatul si filmezi (rade).
Oana Giurgiu: As vrea sa spun ceva… A trebuit sa vina un regizor britanic in Romania, sa distribuie intr-un film actori romani si maghiari. Intr-un fel regizorii romani evita sa foloseasca actori din Transilvania pentru ca e mai simplu sa-i ia din Bucuresti. Si e mai simplu sa lucreze cu actori romani decat cu cei maghiari, si este la fel si pentru regizorii maghiari. Ii sunt recunoascatoare lui Peter pentru ca a pus totul cap la cap. Pana la urma nu conteaza unde se intampla actiunea, conteaza povestea si conteaza locatiile.