Incet incet am ajuns si la ultima zi a festivalului. Astazi a fost una mai speciala, si asta pentru ca in paralel cu filmele au fost organizate si cateva evenimente.
Astfel, dupa micul dejun de dimineata am fost cu ceilalti invitati ai Festivalului dusi intr-o excursie la Castelul Peles. Cum nu mai fusesem niciodata acolo, am intampinat invitatia cu mare bucurie.
Am ramas foarte impresionat de ce am vazut acolo, de la tonele de lucruri din lemn prezente in casa (unele cu adevarat incredibile!) si pana la colectiile de sabii si armuri apartinand regelui.
A fost o experienta foarte interesanta, iar in zilele urmatoare am sa postez si cateva poze de acolo, facute de fratele meu.
Dupa excursie am revenit la Centrul de Conferinte Casino, locatia evenimentului Green Planet Blues pentru a participa la o masa rotunda legata de Gestionarea deseurilor. Prezenti la aceasta discutie au fost, printre altii, Doru Mitrana din partea asociatiei MaiMultVerde, Liviu Verziu din partea Greenpeace si Marion Kueke, managerul celei mai prestigioase companii de management al deseurilor din Aachen, Germania. “Moderator” a fost Olivier Weber, cel care a prezentat ieri filmul Cursed for Gold.
A fost o discutie interesanta, in urma careia s-au stabilit unele colaborari intre cei prezenti.
Pentru masa de pranz organizatorii ne-au pregatit ceva special: o excursie cu Telegondola pana la cota 1400 unde am luat masa cu totii la un restaurant. Mancarea a fost cu specific romanesc, datorita majoritatii invitatiilor care erau straini (Supa cu crutoane, sarmalute cu mamaliguta, papanasi cu samantana si gem). O masa foarte buna, apreciata de toti cei prezenti.
S-a coborat tot cu Telegondola (pentru prima cand urc in asa ceva, la mare nu am avut ocazia pana acum). Am fost impresionat, o experienta interesanta. Nu acelasi lucru il pot spune si de cateva colege jurnaliste care aveau rau de inaltime si care au fost cam crispate tot drumul (si eu am rau de inaltime, dar cateodata e bine sa-l ignori si sa faci misto de aceasta teama, si parca tensiunea mai dispare). N-am cazut si n-am avut parte nici de alt eveniment neplacut, “aterizand” cu bine pe pamant.
Odata ajunsi la hotel, am reusit sa mai scriu ceva pe site, si m-am pregatit de ultimul film al serii. Fratele meu a plecat spre Bucuresti dupa gala de inchidere, iar eu voi pleca maine cu restul de invitati, pentru ca am vrut sa vad si ultimul film, cel de inchidere. Si alegerea mea a fost una foarte buna, se pare – pentru ca filmul a meritat cu prisosinta:
Saving Luna (Canada 2007, r. Suzanne Chisholm si Michael Parfit).
Documentarul prezinta de-a lungul a 3 ani de zile incercarile unei balene Orca de a se imprieteni cu oamenii. De-a lungul anilor soarta balenei a fost “aruncata” de la unii la altii. Cei care vor sa o apare de pericole prin a nu mai comunica cu ea si rupand “legatura” formata cu oamenii, si cei care ii doresc moartea – cativa pescari carora, din joca le-a produs pagube la motoarele barcilor.
Pelicula este una cu adevarat interesanta, si publicul a reactionat foarte bine la film, apaludand minute in sir.
Co-regizoarea Suzanne Chisholm a fost prezenta la proiectia filmului ei si a raspuns cu placere la intrebarile adresate de public.
Iata cateva din raspunsurile ei:
Cat au durat filmarile?
Filmarile propriu zise, 3 ani. Dar cu tot cu pregatiri si documentare, cam 4-5 ani.
Se observa in cateva secvente ca Luna (balena) avea cateva rani superficiale. Era ceva natural, sau a fost atacata?
Nu, “zgarieturile” erau din cauza ca in joaca se mai lovea de lucruri din apa. Dar este un lucru obisnuit la balene, si cand sunt mai multe, din joaca se mai lovesc, se freaca una de cealalta… este ceva natural si foarte intalnit la ele.
De ce crezi ca unii au sustinut ca trebuie ucisa?
Pentru ca oamenii sunt obisnuiti ca unele lucruri sa se petreaca intr-un anume fel. Ceea ce facea Luna, incercand sa se imprieteneasca cu oamenii unora nu li s-a parut ceva natural. Eu cred ca trebuie sa invatam sa locuim in pace cu balenele si cu animalele in general. Si sper ca cei care vor vedea filmul sa aprecieze balenele si delfinii pentru ca sunt niste mamifere cu adevarat extraordinare.
Am facut schimb de carti de vizita cu Suzanne, ramanand sa mai vorbim despre acest film si cu alta ocazie. pentru cei interesati, se pot gasi mai multe detalii pe site-ul oficial al filmului: SavingLuna.com
Seara s-a incheiat cu o cina intr-un restaurant de langa Hotel Sinaia.
Maine la ora 10,00 dimineata vom pleca inapoi spre Bucuresti.
