You are here
Home > Featured > Gomorra, un film inovator

Gomorra, un film inovator

In cultura pop universala mafiotul italian a purtat costume scumpe, i s-a sarutat inelul in spatele usilor ce ni s-au inchis in fata, a mestecat scobitori si a spus poante dar a avut nevoie si de consiliere psihiatrica la fel de mult ca de amante si Cadillac-uri, atentie excesiva si mese rezervate.

gomorra

Dar acest personaj, (cu mici exceptii) de sorginte italiana s-a dezvoltat in tara sa adoptiva, America. Tot aici a fost si proliferat, astazi pana la epuizare, de cineasti pentru care filmele cu mafioti devenisera un brand, in cazul lui M. Scorsese in anii ‘90, a consolidat cariera lui B. De Palma si a facut din Nasul un cult popular cinematografic consumat pana la ramasitele unor ring tonuri de apel.

Si-a urmat apoi cursul prin productiile de televiziune si comediilor cu accente parodice cunoscand cea mai notabila realizare recenta, dintr-un unghi oarecum diferit prin Clanul Soprano.

Insa Gomorra arunca cat acolo indoctrinarile hollywoodiene, potrivit carora in crima organizata primeaza aliantele dintre clanuri, cinele prestabilite si discretia in detrimentul afacerilor ilicite de tot felul practicate la coltul strazii, pana la reglarile de conturi in spatii expuse si deplasarea in scopuri de “delegatii oficiale” unde se decid locatiile in care vor fi ingropate urmatoarele tone de deseuri toxice contra unor procente stimulente.

gomorrah1

Deloc sugerate, aceste curajoase dezvaluiri – ce par mai degraba o colectie de headline-uri ale jurnalelor de presa internationale din ultimii ani – sunt intregite si de o statistica prezentata inaintea genericului de final. Dar aceste dezvaluiri  au iesit la suprafata mai intai prin romanul lui Roberto Saviano, Gomorra – o aluzie nu tocmai deviata de la Camorra, celebra organizatie italiana de tip mafiot – facand din acesta un fugar tocmai prin indrazneala de a dezveli o lume bine ascunsa noua unde autorul nu s-a multumit doar sa zgarie suprafata.
    
Nu mai putin lipsit de indrazneala a fost filmul inspirat din acest roman, Gomorra, la baza caruia au lucrat sase scenaristi inclusiv regizorul Matteo Garrone care spune povestea catorva personaje atat principale cat si secundare – exceptand mult disputatul colaj intretaietor de destine – a caror viata depinde tocmai de lumea in care s-au nascut si mai putin din care au ales sa faca parte.

Don Ciro este “postasul” insarcinat cu soldele lunare pe care trebuie sa le primeasca familiile celor inchisi sau morti, Franco si Roberto calatoresc cu scopul initierii celui de-al doilea in afacerile pe care urmeaza sa le preia, Pasquale este un croitor talentat sortit sa umple buzunarele mafiotilor dar nu si pe ale sale, Toto, un adult intr-un trup de copil, caraus, partas si complice la brutalitatea din cartier si Marco si Ciro, doi adolescenti dementi nesupusi niciunei reguli pentru care violenta e mai mult decat un mod de viata.

gomorrah2

Filmul pur si simplu abunda in autenticitate si originalitate. De la rabdarea cu care inainteaza scenariul in lumea mafiei la abordarea dialogurilor suprapuse – o tehnica veche, dar ignorata azi – in cazul gruparilor ce planuiesc o revansa bandelor adverse si la talcul afacerilor ce prind inteles si contur abia cand itele firul narativ incep sa se teasa, Gomorra nu dezvolta prea mult profilul personajelor si nici nu ofera o eventuala identificare sau solidarizare a spectatorului cu vreunul din ele. Asta pentru ca majoritatea dintre ele sunt doar pretexte, menite sa ne ghideze in ghetoul aglomerat in care infractionalitatea si crima sunt o “slujba” comuna la care participa fiecare. Iar daca plusul autenticitatii este dat de non actori (majoritatea), figuratie si scenografie, meritul deplin asupra expresiei filmice este al lui Matteo Garrone.

Cu personaje filmate de obicei pe rand si “din mana”, dar cu precadere spre cadre fixe, largi si inalte cand e nevoie de a absorbi frenezia si amplitudinea unei actiuni, iar intr-un stil documentaristic cu influente de tip reality, M. Garrone ajutat de directorul de imagine Marco Onorato reuseste, cel putin, cateva secvente remarcabile: Marco si Ciro testeaza puterea unor arme pe malul unui lac, cateva reglari rapide de conturi concretizate in baltile de sange de sub capul celor asasinati sau a unei melodii a lui Nino D’Angelo dintr-o masina al carui sofer este executat surprinzator de rapid si culmineaza cu desfasurarea unei nunti un etaj mai jos in ghetoul suspendat cu infatisare de inchisoare.

gomorrah3
 

Dincolo de orice premii castigate sau nominalizari ratate, de cadenta perfecta a scenariului cu regia, de ambiguitatea dialogurilor ce reprezinta de fapt un atu al filmului si realismul si naturaletea evenimentelor si personajelor pe deplin intelese de Garrone (faptul ca a fost si scenarist a avut un rol semnificativ) Gomorra este un film inovator printr-o reusita resuscitare a unui gen ce parea demult mort.

One thought on “Gomorra, un film inovator

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top