You are here
Home > Featured > Cenusa si Sange: Narcisist

Cenusa si Sange: Narcisist

Revenirea si sederea unei femei ramase vaduva si a copiilor ei in sanul familiei renegate si de care fusese renegata, sunt vazute de regizoarea-scenarista Fanny Ardant cu multa pasiune si individualism.

Mult prea multe implicatii personale ale autoarei pun  filmul in imposibilitatea de a mai transcende!

Dragoste si resentimente, ura si violenta, sange si morti accidentale si o ierarhizare a unor clanuri rivale pe care reuseste sa o clarifice doar genericul, creioneaza melancolic dar incoerent trama din Cenusa si Sange, in care autoarea isi “planteaza” aleatoriu trairi, dileme, frustrari, temeri si emotii, intr-o perpetua rafala de obiecte, animale si culori-simbol ce compun enigme a caror semnificatie nu le poate intelege decat ea.

cendres1

Aceasta stilizare a ceea ce putea constitui la fel de bine si inceputul unui lung soap-opera, mi-a amintit, in mod bizar de un alt film in care simbolistica s-a lovit de zidul imperturbabil al transcenderii: Glissando.

Cum insa, multi cineasti si-au rezervat dreptul de a-si crea realitati proprii (mai ales cei francezi), nici nu voi mai aminti de discrepante ori neadevaruri ale realitatii in raport cu istoria, si oricum, actiunea atemporala a filmului se dezice unei directii in acest sens, desi costumele si scenografia ne trimit pe undeva prin anii ‘60: ai lor sau ai nostri, ne ramane noua de stabilit, intocmai ca si existenta unor clanuri – in care cultul familiei aduce aminte de doctrina mafiotilor italieni, dar cu comportamentul unor aderanti la o secta religioasa – pe plaiuri mioritice.

Desi un plan indepartat “da de gol” proasta coregrafiere a unei lupte corp la corp dintre “barbatii-gazda” si “barbatii-musafiri”, regia aplicata de F. Ardant este una bine mestesiugita, semn si ca operatorii romani de imagine si-au facut bine treaba.

cendres2

Olga Tudorache

Focusand deseori expresivitati faciale sau indepartandu-se voit de ele, si chiar favorizand usor, dar in beneficiul ei, servilismul, camera de filmat este cea care ierarhizeaza statutul si importanta fiecarui personaj in parte si nu un scenariu aparent schitat care pare sa conduca impropriu si inadecvat filmul.

Ba chiar si inserarea unui superb ecleraj alb-negru, scurt de cateva secunde, menit sa sublinieze solitudinea spirituala a lui Judith fata de un mediu ostil si neprimitor, arata ca cunostintele lui Ardant in domeniul tehnicilor regizorale sunt bine aprofundate.

cendres3

Ion Besoiu

Insa, Cenusa si Sange este un film lipsit de substanta si miza, prea narcisist si intimist pentru a impresiona, spontan, e drept, dar nesurprinzator, in care doar prezentele unor doi mari actori romani (Olga Tudorache si Ion Besoiu) mai justifica din banii dati pe bilet si o prima dovada ca Ardant stie sa regizeze, doar ca ii mai ramane sa-si dea seama si ce anume!

cendres4

Tudor Aaron Istodor

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top