You are here
Home > Featured > Cele ce plutesc: Gunoiul ce pluteste

Cele ce plutesc: Gunoiul ce pluteste

Personal, credeam ca un cineast cu 40 de ani vechime in “campul muncii” nu o poate da mai rau in bara asa cum a facut-o Mircea Daneliuc cu Legiunea straina.

celeceplutesc1

Evident ca Cele ce plutesc, noul film al regizorului-scenarist, mi-a dovedit recent contrariul. Zadarnic am incercat (si am incercat!) sa intrezaresc o urma de frumusete artistica in repugnanta uratenie; o bucurie cat de mica a ochilor privitori de gunoi in loc de film; a unei linisti firesti cinematografice intr-o avalansa de injuraturi si amenintari, de zgomotul infernal provocat de latratul cainilor si guitatul porcilor, si de tipetele asurzitoare a unei nurori conformate in care toti isi vara madularele: socrul, doi vecini si un sot tamp – in aceasta ordine, oarecum nefireasca.

In acest “film” in care absurdul nu se explica, ci doar se arata si in care prostia e prostie si nu e amuzanta (desi scenariul a facut eforturi), intriga dezvoltata de M. Daneliuc (la care pana la final renunta subit in loc sa o solutioneze) este o continua negociere a unei compensatii banesti pe care trebuie sa o primeasca (si sa o imparta) familia femeii zgomotoase si indecise de la cei doi vecini neandertalieni, pofticiosi dupa o partida de amor “gratuita”.

celeceplutesc11

In rest… jale: priviri incrancenate si dispretuitoare ale unor protagonisti cu care nu poti simpatiza, susoteli perverse prin ungherele haznalei cu chip de ranch, batai batjocoritoare (si de joc!), vaicareli inutile si un “joc” mai bun din partea unor caini de paza, bine dresati, decat din partea unor actori prost distribuiti – totul filmat de o regie haotica care pare sa o ia inaintea scenariului din care provine (Daneliuc ne arata ca se poate si asta) si peste care se suprapune, nesincronizat, o muzica excelenta semnata de un compozitor caruia, din respect, nu-i voi mentiona numele aici.

Cu Cele ce plutesc, Daneliuc rateaza intalnirea cu cinematograful, cu facerea lui, in care imbinarea oricarei norme profesionale (filmice) cu etica morala si sociala este indeslusibila, iar dramatismul fad si inexpresiv “aprofundat” de figurile impenetrabile ale actorilor nu fac decat sa completeze, mai degraba, un patetism stanjenitor foarte greu de suportat.

celeceplutesc5

Desi ne este insuflat un sens metaforic al titlului inca din prolog printr-un citat din Tao, cele ce plutesc sunt literalmente gunoaie – aduse la mal din largul Dunarii de catre un adult idiot – , insa adevarata imagine propusa, si reusita, de orice sens metaforic al filmului este aceea ca Cele ce plutesc este la randul sau unul dintre ele, ce se loveste virulent de tarmul bunului simt.

Un film care nu va merita atentia, ci spatele!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top