Castigatorii sunt:

Marius Serban
methos
Dinca George
cinemaquest
Vali

Postul lui Radu nu a fost luat in considerare pentru ca era copiat de pe un blog de filme, deci scris de altcineva.

Astept un mail de la castigatori pe emanuel.lazarescu@cinefan.ro cu adresa postala unde sa va trimit premiile.

Felicitari!

Acum o sa fiu putin rau pentru ca am un mesaj pentru Radu si contele:
“In cateva minute niste persoane si-au exprimat parerea in diverse locuri din webosfera, in cateva secunde voi ati dat un copy-paste si v-ati atribuit munca lor”.

Un film care nu trebuie ratat.

Crede-ma pe cuvant ca mai in minte imaginea lui Will Smith din Printul din BelAir …pentru ca de atunci am inceput sa-l cunosc si AM VAZUT TOATE FILMELE CU EL de pana acum. (Banuiesc ca la mine te-ai referit cu remarca respectiva)
Despre Hancock…nu stiu ce sa zic …a strans intradevar undeva la 600 mil $ worldwide dar a fost un film foarte slab chiar daca a fost tras in spate de Will Smith si Charlize Theron (si aici ma refer si la bugetul imens de promovare, apartiile deocheate pe covorul rosu incununat cu saruturi intre cei doi protagonisti ai filmului …asa de dragul publicitatii). Daca o sa citesti critici despre el o sa-ti dai seama despre ce vorbesc.

Iar despre acest film, prea mult ridicat in slavi dupa parerea mea, daca privesti cu atentie fata lui Will Smith in anumite momente dramatice a filmului, o sa observi ca omul se straduieste ….poate prea mult. Nu m-a dat pe spate rolul lui din acest film ….si nici filmul. Dar…that’s me! Gusturile nu se discuta.

Iti urez succes la concurs, tie si celorlalti participanti si astept sa mai discutam despre filme

Bafta!

Un lucru e clar, Muccino vrea cu tot dinadinsul sa stoarca lacrimi, iar la Seven Pounds putine vor fi persoanele care vor rezista la sfarsit fara servetele, sau fara maneca de la pijama. La Seven Pounds nu aveti nevoie de popcorn, chipsuri sau suc…singurul lucru de care aveti neaparat nevoie este rabdarea. Imaginati-va un drum lung si anevoios, care treptat devine din ce in ce mai interesant, iar spre final te face sa uiti ca ai depus si cel mai mic efort pentru a-l parcurge.

La inceput totul pare neclar, Gabriele Muccino se pricepe sa pastreze ce e mai bun pentru sfarsit, insa dezavantajul aici este ca timp de o ora multi vor spune ca si-au pierdut rabdarea. Totusi, sunt doua faze la inceput care lasa loc de explicatii, iar asta m-a tinut pe mine, pe langa carisma lui Will Smith, curioasa pana la final. Filmul incepe socant : “I need an ambulance…/What’s the emergency?/There’s been a suicide…Who’s the victim ?/ I am…” , iar mai apoi felul in care isi bate practic joc de un orb pare sa nu aiba niciun sens, mai ales ca firul actiunii te tine in ceata cel putin o ora. Aici intervine apelul meu la rabdarea voastra. Da, intr-adevar pana sa ajunga sa se sarute se scurg nu mai mult de 90 de minute din film, dar jumatatea de ora care urmeaza e cireasa de pe tort care vine sa va rasplateasca rabdarea.

Seven Pounds spune povestea unui om – Ben Thomas (Will Smith) care alege un mod cu totul si cu totul deosebit de a-si rascumpara o greseala care ii apasa sufletul: ajuta 7 persoane total necunoscute. Flash-backuri cu un accident vor dezvalui ce s-a intamplat defapt…7 persoane si-au pierdut viata, inclusiv sotia personajului interpretat de Will Smith. Intrebarea pe care vrea s-o puna filmul este cat de departe poti merge pentru a-ti gasi linistea si a transforma raul in bine.

Will Smith e cu siguranta “the nice guy”, iar jocul sau actoricesc nu lasa loc de critici. Nu mai e Will Smith pe care l-am vazut in Hitch, Hancock sau Men in Black. E un Will Smith mai bun decat in The Pursuit of Happyness. E perfect. Lasand la o parte scenariul care ar fi putut sa fie mai bland cu rabdarea noastra, incarcatura emotionala si finalul filmului fac din Seven Pounds un film excelent, 2 ore care va vor ramane cu siguranta in minte mult timp dupa ce ati vazut filmul. Cat despre Rosario Dawson, care in film joaca rolul uneia dintre persoanele pe care Ben Thomas alege sa le ajute, prestatia ei este mult umbrita de cea a lui Smith. Aparitia lui Woody Harelson e mai mult decat binevenita, iar coloana sonora merge perfect , mai ales varianta cantecului Feeling good al Ninei Simone.

Ben, un agent IRS, alege 7 oameni, fiecare cu drama si suferinta lui, si le testeaza puterea de a lupta, urmand in final sa-i premieze cu indeplinirea visurilor lor. Un film despre viata, moarte si dragoste, in sensul cel mai propriu al cuvintelor.

Vazand cele doua filme “The Pursuit of Happyness” si acesta as zice ca Will Smith se straduieste prea mult. Face un fel de exces de zel ca sa accentueze dramatismul filmului. Sincer, nu sunt un mare fan al acestor 2 filme ale lui, dar sunt un mare fan Will Smith (il stiu de pe vreamea printului din Bel Air). Sper sa nu va dezamagesc cu acest comentariu…sincer nu tintesc premiul, este doar un comment sincer.

Dar, sa lasam concursul sa curga si vb mai multe dupa

Bafta!