You are here
Home > Festivaluri > TIFF in continuare

TIFF in continuare

Day 3 – Miercuri 6 iunie
Pentru ca ieri v-am lasat destul de repede, pentru ca a trebuit sa plec la film, reiau azi ­čÖé
Asadar miercuri am fost putin puturos si somnoros, asa ca m-am trezit mai tarziu. Asta nu inseamna ca n-am apucat sa vad niste filme bune si in acelasi timp sa ma simt bine.

Am papat de dimineata pe la ora 11,30 la Speed, un restaurant destul de ok, unde la subsol exista acea atmosfara super unde am fost anul trecut – barul Alcatraz in care clientii mananca si beau in niste celule de inchisoare. Un snitel mai tarziu, am urcat impreuna cu gasca pana pe la restaurantul Belvedere de unde ei au mancat niste inghetata si eu mi-am luat o cola. Ne-a prins o ploaie sora cu potopul si am plecat sa mai vedem si ceva filme. Ploaia s-a oprit destul de repede, slava Domnului!

Am intrat la primul film pe ziua de azi: Omul Grizzly / Grizzly Man (SUA, 2005)
Un documentar extrem de interesant (si comic in ciuda subiectului…) despre Timothy Treadwell, un realizator de documentare despre ursii Grizzly care in fiecare an se ducea si traia alaturi de fioroasele animale cateva luni singur. El a fost omorat chiar de cei care ii iubea cel mai mult: ursii grizzly. Werner Herzog, regizorul reuseste sa ne prezinte intr-un fel inedit viata acestui geniu pe care inca multa lume il considera nebun de legat. Un film care merita vazut.

Am ramas la Victoria pentru celelalt film, Tema de casa / La Tarea (Mexic 2005)
Prezentat ca un film amuzant, cu scene de sex copioase, filmul asta a si fost. O comedie despre o tipa care trebuie sa faca un film pentru scoala si se hotareste sa se filmeze pe ea si un fost prieten atunci cand fac dragoste. Filmat total din punctul de vedere al camerei de scoala a eroinei principale, filmul este complet tras dintr-o bucata (nu pot baga mana in foc insa, e posibil ca la un moment dat sa fi fost un cut scurt…). Twistul de final – dupa ce trecem prin spumoase scene de sex intr-un hamac… – apropo, sa-mi aduc aminte sa nu incerc niciodata asta acasa ­čÖé este ca prietenul de fapt era sotul ei, si totul era o joaca intre ei, o joaca care e posibil sa fi devenit chiar filmul pe care l-am urmarit noi pana la urma pe ecran (cele 2 personaje vorbesc la final, ca ar trebui sa faca un film despre asta…)

Dupa aceasta pelicula destul de haioasa, plecam spre Republica la filmul regizat de Radu Gabrea Cocosul decapitat / Der Gekopfte Hahn.
Intr-o sala arhiplina unde am transpirat si ne-am facut vant cu caietul-program TIFF am stat si am indurat o poveste plictisitoare pana la Dumnezeu si inapoi. Pornind de la romanul autobiografic scris de pastorul Eginald Schlattner, filmul prezinta o poveste desfasurata in ajunul celui de-al Doilea Razboi Mondial, povestea unor adolescenti a caror maturizare este legata de destinul comunitatii sasesti din Transilvania.

Extrem de lung si foarte plictistor, ne-a terminat pshic pe toti cei din grupul meu: Cristi numara globurile gen farfurie zburatoare de pe tavanul de la Republica, Geanina isi facea vant cu programul TIFF, Cristo se foia in scaun, eu vroiam sa plec. Apropo, foarte aiurea secventa cu cocosul decapitat pe bune care se repeta de 2 ori in film. Nu apare insa textul cu no animal was harmed during the making of this movie… lasa ca noi romanii suntem invatati, asa ca la tara… whatever. Un film de evitat.

Plecam in goana de la aceasta plicticosenie romaneasca si fugim catre filmul de la Victoria, Macel / Severance (Germania / Marea Britanie, 2006).
O comedie neagra, pentru mine revelatia acestui Festival pana in acest moment. Asadar o comedie neagra la care toata sala a ras cu lacrimi. De mult nu m-am mai distrat atat la un film horror care isi bate joc efectiv de toate acele chichite si ia peste picior toate  stereotipurile care exista in filmele horror.
Pe scurt, un team-building al unei firme de armament, care se desfasoara intr-o padure la granita Romaniei cu Ungaria se transforma intr-un adevarat macel atunci cand membrii firmei sunt omorati unul cate unul. Insa fiecare moarte a personajelor este realizata cu mult haz. La fiecare scena lumea radea cu lacrimi, in ciuda unei femei care era vizibil oripilata de ce vede pe ecran (era singura din sala, nu stiu de ce n-a plecat!), care la o secventa din aceasta se intoarce spre sala si exclama: „Da’ ce o fi atata de ras dom’ne?”. Nimeni n-o baga in seama pe beligeranta si continua sa savureze fimul care este un must see. Geniala una din secvente in care un personaj dupa ce ii este taiat piciorul colegului lui dintr-un accident, se chinuie sa-l bage in frigider: scoate sticlele cu apa minerala din frigider, piciorul nu incape, scoate pantoful de pe picior, scoate ciorapul si in cele din urma acesta intra cu succes in frigider. Absolut demential, toata sala era pe jos de atata ras (mai putin femeia enervata si carcotasa, care mi-a aruncat si o privire ucigatoare la finalul filmului). Ete fleosc, de aia nu mai puteam noi ­čÖé

Seara s-a incheiat cu o mica masa nocturna (pe la 12,30 noaptea) la Speed.

Day 4 – Joi 7 iunie
De azi incep Zilele Filmului Romanesc.
Am reusit sa ma trezesc cu noaptea in cap (a se citi 9 dimineata)  si sa vad un film care mi-a fost recomandat: Irina Palm (Marea Britanie, 2007).
O drama care se spune ca a fost revelatia Festivalului de la Berlin din acest an.
Intr-adevar un film emotionant despre o femeie in varsta (Marianne Faithfull – absolut geniala!) care pentru a face rost de bani pentru operatia costisitoare a nepotului ei, se angajeaza la un Sexy Club cu o slujba ciudata: aceea de a masturba clientii care isi baga sculele printr-o gaura facuta in zid. Un ritual delicios de amuzant in care sala radea la unele secvente. Filmat cu foarte mult bun gust (nu se arata nimic pornografic) filmul este cu adevarat unul frumos si emotionant, cu happy end.

In continuare am plecat spre Republica la o plicticosenie numita Red Road (Marea Britanie 2006) despre o supraveghetoare care isi petrece 90% din timp la slujba, cea de a urmai pe monitoare ca in cartier sa nu se intample faradelegi. N-am rezistat pana la final, pentru ca era extrem de plictisitor.

Am fugit la Arta pentru a vedea un horror norvegian Prada usoara / Fritt vilt (Norvegia, 2006). La vizionare a fost prezenta si una din actritele principale. Un film asa si asa despre un grup de tineri care se decid sa pelce intr-o excursie la ski. In urma unui accident al unuia dintre ei, sunt nevoiti sa inopteze la o cabana unde vor incepe sa fie omorati unul cate unul. Nu pot spune ca mi-a displacut, dar nici nu m-a dat pe spate.

Fug la filmul lui Mungiu si revin maine dimineata pentru epistole noi.

Las─â un r─âspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top